Sărut mâna Maică,
De ce mă mint maică mereu şi tot caut scuze şi consolări aiurite? Am fost azi la o şedinţă de psihoterapie şi mi-a zis că în 20 de şedinţe se vor rezolva problemele mele. Dar când am ieşit pe uşa psihologului îmi venea să râd ce prefăcuţi erau şi psihologul ăla şi secretara. Mă mint mereu.

Am citit cartea Viaţa mea întru Hristos a Sfântului Ioan de Kronstadt şi am început un pic să înţeleg despre lupta dintre bine şi rău.

Nu ştiu cum se face că astăzi a fost miercuri când ar fi trebuit să ţin post. Îmi place să mă mint şi mă auto-compătimesc îngrozitor. Am început să cred că sunt posedat la un moment dat. Am lăsat seminarul, însă îl voi continua. Maică m-am speriat la un moment dat, citisem parcă la părintele Cleopa că dacă nu mai ştii să faci diferenţa între bine şi rău eşti pierdut. Eu am avut senzaţia asta odată. Şi m-am speriat îngrozitor. Nu mai ştiu cine sunt. Este groaznic sentimentul ăsta. Tot amân ceva şi ştiu care este răspunsul. Tot amân să merg la biserică pentru că mi s-a spus că sunt habotnic. Mi s-a spus că sunt tiran. Maică când citesc răspunsurile pe care le daţi şi problemele pe care le ridică cei de pe site îmi pare totul atât de simplu şi liniştitor.

Este ca şi cum aş încerca să mă împac şi cu Dumnezeu, dar şi cu "lumea" şi nu vreau să aleg. Totul este de alegerea noastră Maică? Ce să fac, cum să văd calea de mijloc şi să nu mai văd lucrurile doar în alb şi negru. Care este calea de mijloc maică? Mă simt atât de debusolat.

Maică cineva m-a făcut filozof. Eu am perceput-o într-un mod rău şi anume că filozofii sunt proşti.

Maică de exemplu de ce spun cuvinte că vei fi aşa, sau vei fi nu ştiu cum, sau vei face asta. Cred că am moştenit-o de la taică-meu. Cum să fac să nu mai spun cuvintele astea?

V-am mai scris dar vă rog mult de tot să-mi răspundeţi. Chiar vă rog pentru că am nevoie de răspunsuri.

Vă mulţumesc mult, mult Maică şi sper din tot sufletul că o să-mi răspunde-ţi.

Sunt atât de nehotărât şi de în ceaţă

N.