De ce mă mint maică mereu şi tot caut scuze şi consolări aiurite?

Versiune tiparTrimite unui prieten

Sărut mâna Maică,
De ce mă mint maică mereu şi tot caut scuze şi consolări aiurite? Am fost azi la o şedinţă de psihoterapie şi mi-a zis că în 20 de şedinţe se vor rezolva problemele mele. Dar când am ieşit pe uşa psihologului îmi venea să râd ce prefăcuţi erau şi psihologul ăla şi secretara. Mă mint mereu.

Am citit cartea Viaţa mea întru Hristos a Sfântului Ioan de Kronstadt şi am început un pic să înţeleg despre lupta dintre bine şi rău.

Nu ştiu cum se face că astăzi a fost miercuri când ar fi trebuit să ţin post. Îmi place să mă mint şi mă auto-compătimesc îngrozitor. Am început să cred că sunt posedat la un moment dat. Am lăsat seminarul, însă îl voi continua. Maică m-am speriat la un moment dat, citisem parcă la părintele Cleopa că dacă nu mai ştii să faci diferenţa între bine şi rău eşti pierdut. Eu am avut senzaţia asta odată. Şi m-am speriat îngrozitor. Nu mai ştiu cine sunt. Este groaznic sentimentul ăsta. Tot amân ceva şi ştiu care este răspunsul. Tot amân să merg la biserică pentru că mi s-a spus că sunt habotnic. Mi s-a spus că sunt tiran. Maică când citesc răspunsurile pe care le daţi şi problemele pe care le ridică cei de pe site îmi pare totul atât de simplu şi liniştitor.

Este ca şi cum aş încerca să mă împac şi cu Dumnezeu, dar şi cu "lumea" şi nu vreau să aleg. Totul este de alegerea noastră Maică? Ce să fac, cum să văd calea de mijloc şi să nu mai văd lucrurile doar în alb şi negru. Care este calea de mijloc maică? Mă simt atât de debusolat.

Maică cineva m-a făcut filozof. Eu am perceput-o într-un mod rău şi anume că filozofii sunt proşti.

Maică de exemplu de ce spun cuvinte că vei fi aşa, sau vei fi nu ştiu cum, sau vei face asta. Cred că am moştenit-o de la taică-meu. Cum să fac să nu mai spun cuvintele astea?

V-am mai scris dar vă rog mult de tot să-mi răspundeţi. Chiar vă rog pentru că am nevoie de răspunsuri.

Vă mulţumesc mult, mult Maică şi sper din tot sufletul că o să-mi răspunde-ţi.

Sunt atât de nehotărât şi de în ceaţă

N.

Eu cred că nu e "de rău" să fii făcut de cineva filozof! Asta înseamnă că eşti perceput ca un om cu profunzime, cu darul de a se întreba şi de a nu "înghiţi" realitatea nemestecată spunându-şi că "aşa e viaţa!"...

Numai că eu, la întrebările care încep cu "de ce" nu am decât un răspuns: "pentru că fugim de Dumnezeu"! Şi fugim de Dumnezeu pentru că Îl percepem aşa cum ne sugerează vrăjmaşul nostru , "tatăl minciunii" şi nu aşa cum este El. Aici e taina, prieten drag. Şi Taina Mântuirii şi taina fărădelegii. În Taina Mântuirii, noi credem că Dumnezeu este aşa cum Însuşi ne spune şi ne cere să verificăm cu propria viaţă, "pe pielea noastră", dacă e adevărat. În taina fărdelegii, noi credem în argumente şi temeri de gând, adică în sugestiile vrăjmaşului...

Nu, nu eşti posedat! Poate că ţi-ar conveni, că ai scăpa de responsabilitate. Dar nu eşti. Nici măcar cei posedaţi nu-şi pierd total libertatea şi, ca urmare, responsabilitatea pentru alegerea făcută.

Da, totul depinde de alegerea ta şi de hotărârea de a accepta să-ţi iei crucea dacă vrei să urmezi Celui ce ne dă Bucuria!

Vino iarăşi la seminar, om drag şi vom merge mai departe pe Cale chiar dacă ceilalţi te vor numi tiran!

Şi să ştii că e cu adevărat simplu! Tu nu vezi ce se întâmplă cu cei care spun DA? Nu vezi ce simplu este? Da, poate că ei par nebuni sau naivi din afară, dar sunt în bucurie! Ce folos, om drag, că eşti "în rând cu lumea" şi eşti nefericit? Sau mergi la psihoterapeut?

Cu dragoste şi încredere

M Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar