Aș vrea să mulţumesc unor oameni minunaţi. Nu ştiu cum să fac, și mă gândesc să scriu aici, poate cumva, Dumnezeu le va transmite mulţumirile.

În primul rând aș vrea să-i mulţumesc bunicii mele, care deşi hulea mereu Biserica Ortodoxă și pe preoţii ei, m-a învăţat să mă rog în fiecare seara înainte de culcare. Îi mulţumesc și pentru că uneori, când avea timp (fooaaaarte rar!), îmi povestea câte ceva din Biblia mare și roşie, scrisă în limba maghiară, pe care îmi plăcea să o răsfoiesc pentru că avea nişte ilustraţii minunate. Iartă-i Doamne, greşelile ei, căci nu a ştiut ce face!

Apoi aș vrea să îi mulţumesc părintelui Mihai, de la catedrala mică din Târgu-Mureș, pentru blândeţea și iubirea cu care ne-a predat religia în clasele I-VIII. Îmi amintesc când am primit cartea "Noul testament în imagini", în clasa I. Benzi desenate cu Iisus și Apostolii, care, deşi realizate de sectanţi, au fost pentru mine o sursă de linişte și mulţumire ori de câte ori de citeam. Am citit cartea aceea de atâtea ori că s-au desprins paginile din ea. Pagina cu răstignirea Domnului a fost pierdută ani de zile. Nu pot să vă spun ce bucurie m-a cuprins când am găsit-o, întreagă, și am putut să o reataşez cu scoci la locul ei.
Îi mulţumesc părintelui că ne-a învăţat să ne spovedim, chiar dacă apoi au trecut ani întregi fără să mă spovedesc. Îi mulţumesc că ne lua la biserică să facem ora de religie, și cu ocazia asta mai intram și eu în biserică.
Îi mulţumesc că el a semănat sămânţa dreptei credinţe în sufletul meu, chiar dacă a stat ascunsă și neroditoare atâţia ani. Binecuvântează-l Doamne, pe părintele Mihai, ocroteşte-l și ajută-l să lumineze și mai mulți copii!

Aș vrea să-i mulţumesc lui Corneliu Zelea Codreanu, a cărui poză am văzut-o în manualul de istorie de clasa a XI-a și cu al cărui chip blând și curat nu am putut asocia mizeriile scrise despre el (am decupat acea poza și o păstrez ca un semn de cotitură a vieţii mele). Această contradicţie interioară m-a făcut să învăţ mai multe despre legionari și despre dragostea pe care o aveau față de ortodoxie, într-un moment în care eu, în prostia și neştiinţa mea, mă gândeam să îmi schimb religia. M-am gândit "Uite, măi, oamenii ăștia, au murit în închisori pentru credinţa lor, și eu nu ştiu mai nimic despre ea...". Mi-a fost ruşine, aşa că, cu ajutorul lui Dumnezeu, am pus mâna și am cercetat. Aşa "am văzut lumina cea adevărată" și eu, nenorocita. Doamne, miluieşte-i și iartă păcatele lor!

Îi mulţumesc Părintelui Cleopa și creştinilor binecuvântaţi care au pus pe internet predicile și învăţăturile lui. Îi mulţumesc că a fost sever și a numit exact și fără milă păcatele, patimile și ispitele cu care trebuie să ne luptăm. Îi mulţumesc pentru că, în simplitatea lui plină de sfinţenie, a vorbit simplu, aşa ca să pot înţelege și eu, care nu eram obişnuită cu vocabularul ortodoxiei. Domnul să te binecuvânteze, părinte, și să te odihnească alături de sfinţii Săi!

În ordine cronologică, îi mulţumesc lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor, care prin jertfa sa m-a făcut să mă ruşinez de viaţa mea plină de lenevie și comoditate. Dar mai ales îi mulţumesc pentru Îndreptarul de Spovedanie, pe care l-am primit de la un prieten foarte bun, și care m-a ajutat să mă spovedesc mai des și aşa cum trebuie. Efectele spovedaniei le-am simţit cu bucurie în sufletul meu. Bucură-te, mult pătimitorule Valeriu, întărirea celor prigoniţi pentru Hristos!

Și acum, aș vrea să vă mulţumesc dumneavoastră, Măicuţă Siluana, pentru Seminar și pentru toată grija și iubirea pe care o aveţi pentru cei care învaţă să ierte. Vă mulţumesc că mă ajutaţi să demontez piesă cu piesă această maşinărie complicată care este sufletul meu, și să găsesc ce anume s-a stricat și cum se poate repara. E suficient să citesc mesajele de pe site și să văd cum s-a schimbat viaţa atâtor oameni pe care i-aţi ajutat. Domnul să vă ajute în continuare!

Cam astea ar fi cele mai importante mulţumiri ale mele. Sper ca bucuria care le însoţeşte să atingă măcar puţin sufletele celor menţionaţi aici.
Georgiana