Măicuţă,
La început, încercând să fac sesiunea a şaptea, aşa cum învaţă Părintele, nu aveam nici un rezultat, pentru că încercam să-mi folosesc mintea. Mă luau stări de plâns şi disperare. Am repetat de mai multe ori exerciţiul de la cap la coadă şi în cele din urmă parcă am început să mă liniştesc.

În final s-a petrecut o minune în inima mea, pentru că amintirea acelei întâmplări şi acelei persoane nu îmi mai cauzează aşa de mare tulburare şi disperare, iar acest lucru îl credeam imposibil până acum.

Acum, pot să vă spun, au apărut şi alte rezultate ale seminarului, am ajuns la un fel de stabilitate psihică. Nu ştiu însă dacă este desăvârşită şi priveşte şi spiritul. Acum nu îmi mai este aşa frică de a rămâne singură şi nu mai sunt dependentă de prietenul meu.

Anca