Vai celui care pleacă de pe pământ doar cu viaţa ca blestem!

Versiune tiparTrimite unui prieten

Măicuţă,
La început, încercând să fac sesiunea a şaptea, aşa cum învaţă Părintele, nu aveam nici un rezultat, pentru că încercam să-mi folosesc mintea. Mă luau stări de plâns şi disperare. Am repetat de mai multe ori exerciţiul de la cap la coadă şi în cele din urmă parcă am început să mă liniştesc.

În final s-a petrecut o minune în inima mea, pentru că amintirea acelei întâmplări şi acelei persoane nu îmi mai cauzează aşa de mare tulburare şi disperare, iar acest lucru îl credeam imposibil până acum.

Acum, pot să vă spun, au apărut şi alte rezultate ale seminarului, am ajuns la un fel de stabilitate psihică. Nu ştiu însă dacă este desăvârşită şi priveşte şi spiritul. Acum nu îmi mai este aşa frică de a rămâne singură şi nu mai sunt dependentă de prietenul meu.

Anca

Făcând din sesiunea a şaptea, de fapt din acel exerciţiu duhovnicesc, un fel de a fi, şi spovedindu-te regulat şi împărtăşindu-te, viaţa ta va fi altfel şi mereu mai plină de o bucurie care nu va mai fi determinată de circumstanţe. Până când se formează deprinderile acestei noi vieţi, vei mai cădea, probabil, dar vei şti că e cădere şi nu situaţie fără ieşire.

Nu uita, acum ai în tine două feluri de a fi:

1. Unul, cel dat de viaţa trecută, viaţa primită de la părinţi şi de la lume, viaţa în care nu ai avut de ales, viaţa trăită ca un blestem fără ieşire şi

2. Acesta nou, dobândit prin naşterea la Viaţa ca binecuvântare, viaţa liberă de orice blestem moştenit, viaţa la care ne naştem hărnicind împreună cu Harul lui Dumnezeu şi răstignind orice pornire de împotrivire a omului vechi!

Tu alegi în care să trăieşti! Nu e uşor, dar merită, pentru că viaţa ca binecuvântare este adevărata noastră viaţă! Doare? Da! Doare tare, mai ales la început, pentru că orice naştere doare, nu? Dar nici viaţa ca blestem nu e mai puţin dureroasă, doar că e o durere care ne trăieşte ea pe noi, noi fiind atenţi doar la tranchilizantele urii şi ale răzbunării, pe când durerea naşterii de sine e o durere asumată şi liberă, care duce la Bucuria pe care nimeni nu o mai ia de la noi!

Vai celui care pleacă de pe pământ doar cu viaţa ca blestem!

Doamne, miluieşte-ne pe noi pe toţi!

Cu dragoste şi recunoştinţă pentru curajul de a te naşte,

M. Siluana