Cu multă iubire şi bucurie sufletească vă îmbrăţişez!

Maică eu nu v-am spus... am învăţat să mă bucur de lucrurile mici de lângă mine şi sunt din ce în ce mai fericit... (şi spuneaţi într-o conferinţă să vedem urmările faptului că atunci când începem să minţim să spunem că minţim şi să reluăm ideea... aţi spus că atunci începe vindecarea... aşa mi se întâmplă mie... Doamne ajută!)

Mă bucur că atunci când binecuvântez pe cineva vine un sentiment de bucurie foarte mare... şi încep să mă bucur că respir (aşa cum aţi spus într-o conferinţă) şi învăţ să mă bucur de lucrurile mici... Slavă lui Dumnezeu!

În general eu mă rog la toţi sfinţii. În mod special îi am alături pe Sfântul Gheorghe, Sfânta Parascheva şi mai nou pe Sfântul Nectarie! Dar o să ascult sfatul dumneavoastră! :)

Fac şi metanii (mai sunt uneori şi leneş) şi ascult muzică psaltică; ador muzica psaltică... (muzică clasică nu prea ascult ce-i drept).

Mai am doi ani de liceu măicuţă Siluana şi apoi ce o dori Domnul! Eu nu ştiu ce să fac aşa în viaţă... mă gândeam la teologie apoi Domnul să mă învrednicească să mă facă preot... nu ştiu... realmente... dar mă gândesc ori psiholog... Sincer vreau să mă lumineze Domnul... să văd ce cale voi lua! :)

Dar în fine mai am doi ani de şcoală (am fost dat la opt ani la şcoală...). Şi mie mi-ar face plăcere să vă văd şi să vă ascult cum vorbiţi, căci conferinţele dumneavoastră mă amuză duhovniceşte dacă pot zice aşa, dar uneori în răspunsurile dumneavoastră mă regăsesc şi eu!

Vă mulţumesc pentru raza de lumină de pe chipul meu! Slavă lui Dumnezeu că v-am întâlnit...! Doamne ajută!

Dragul meu Copil,

Iată, Dumnezeu îţi arată din „cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Sale”! Bucuria pe care o înveţi de la lucrurile mici și binecuvântând este chiar Bucuria sfântă pe care ne-a adus-o Domnul și pe care nimeni n-o poate lua de la noi. Cine ar putea să-ți ia bucuria de a respira? Dacă orice ai face sau ai simți vei da atenție și respirației și minunii care este acest act, bucuria ta va fi mereu cu tine chiar dacă în acel timp ai simți și durere, sau furie, sau întristare... Bucuria nu este o emoție, un sentiment al nostru, ci darul lui Dumnezeu în care intrăm când suntem credincioși peste viața noastră cu toate ale ei. Acum, când ai îndrăznit să vorbești despre abuzurile pe care le-ai îndurat ai devenit credincios peste viața ta, așa cum ai trăit-o până acum. Când ai început să spui pe nume trăirilor tale, faptelor tale cele ascunse, când ai început să-ți dai voie să simți furie, mânie, ură, revoltă și să vorbești despre ele fără să le negi, ele nu mai au putere să te împingă la fapte rele și răzbunare fără voie. Și arătând acum Domnului toate ce le trăiești și cât ești de slab fără El, devii puternic și liber să te bucuri.

Nimeni, Băiatul meu iubit, nu mai poate să schimbe ce au făcut cei patru părinți ai tăi cu tine. Nimeni nu mai poate schimba ceva din cele pe care le-ai suferit. Ele sunt scrise toate în tine, în creierul tău, în fiecare celulă a trupului tău și orice efort de uitare, scuzare sau negare pe care l-ar face conștiința ta ca să se poată bucura de viață, a fost și ar fi în continuare, nu inutil, ci păgubos și distrugător. Cele ascunse ale tale ar ieși la suprafață ca violență și abuz, fie asupra ta, fie aspra celor mai slabi decât tine... Acum ai început eliberarea și deja Domnul a izbucnit cu prezența Sa plină de bucurie în tine. Până acum era viu și prezent în durerea ta și te aștepta s-o mărturisești, s-o trăiești ca pe o cruce pe care o ridici cu El și să faci din ea ușă a bucuriei!

Acum vezi și tu, Băiatul meu iubit, cum astea nu sunt vorbe, ci cuvinte ale Vieții!

Lupta nu s-a terminat, războiul e lung, dar bucuria care a venit prin crucea ta lipită de Crucea Lui nu va mai dispărea niciodată, chiar dacă în momentele de întristare sau durere mare nu o vei mai simți pentru că va trebui să dai atenție fluxului vieții și cerințelor ei de moment. Dar o vei ști acolo, așa cum știi că respiri și când nu ești atent la respirație. Încet, încet, însă, rugăciunea și binecuvântarea te vor învăța să nu mai pierzi legătura cu fondul de bucurie al vieții care va deveni ca un ison ce va susține cântarea vieții de fiecare clipă.

Să nu uiți copile: răul trebuie numit rău, binele bine, să nu scuzăm niciodată răul spunând că „nu face nimic”, pentru că răul face rău. Să numim răul rău, să-l demascăm, să-l biruim cu Binele, cu armele Duhului, cu binecuvântare și iertare, cu mustrare și rugăciune, cum ne va învăță Domnul în momentul respectiv. Să învățăm să urâm păcatul în timp ce plângem pentru păcătos, îl binecuvântăm și, dacă ne-a rănit, cerem de la Domnul putere și har pentru a ierta.

Poate că e prea mult ce-ți spun acum. Dar primește așa, ca pe niște „merinde de drum” pe Cale de la măicuța ta bătrână care te iubește și-ți mulțumește pentru dragoste și ascultare,

Maica Siluana