Dragă maică Siluana,

Îmi sunteți atât de dragă, că v-aș îmbrățișa permanent. Vă mulțumesc pentru rugăciunile dumneavoastră și pentru efortul susținut cu mine! Domnul să vă binecuvinteze, să vă dea ani mulți pe pământ, să puteți ajuta și mai multă lume.

Știți, vă mărturisesc că aseară, pe la zece eram pe afară și veneam spre casă... și eram în mijlocul naturii și era atâta liniște, căci era noapte. Și acolo am început să vorbesc cu Dumnezeu și cu natura Sa. Cât de frumos se sprijină copacii unii pe alții, se îmbrățișează, se acoperă cu dragoste unii pe alții și sunt așa smeriți!... M-am oprit lânga un rond de flori și „le-am vestit ” Evanghelia, adică le-am spus Crezul... Stăteau așa liniștite, parcă chiar mă ascultau! Minunat e Domnul! Apoi am văzut doi copacei și i-am mângâiat... și am simțit de parcă mi se împrumuta tăria lor... E fantastic ce a creat Dumnezeu!

Și, în sfârșit, sesiunea a cincea. Doamne ajută!
Aici la sesiunea a cincea totul ține de mine să îndeplinesc cerințele... nu am de răspuns la vreo întrebare!
Dar eu vreau să vă povestesc ce mai pățesc eu pe calea vindecării. Mai am tendința, când merg pe stradă să fiu cam suspicios cu cel pe care îl văd... și simt încă de parcă m-ar abuza. Offf... Știu că e greu... știu... mai am de dat multe examene pe pământ. Cu Domnul îmi voi face, sper, bine „temele” aici!
Știți, când sunt acasă îmi place să cânt cântecele de la Liturghie și tropare ale sfinților (e pacat?) Ador acest lucru!

Un lucru cu care mă mai lupt este mândria... acum s-a mai domolit... dar și eu lupt acum cu ea... Îi spun: „Gata, până aici ți-a fost!” și apoi îmi spune: „S-o crezi tu!”
Dar eu zic în continuare Doamne miluiește!
Promit că la sesiunea a cincea îmi voi face temele!

Doamne ajută, maicuță Siluana! Domnul să vă binecuvanteze!
Cu multă nădejde, iubire și respect,

Al dumneavoastră mic copilaș pe valurile vieții

Copilașul meu,

Te îmbrățișez cu drag mult și recunoștință și cu bucurie nespusă că ai văzut și simțit mângâierea lui Dumnezeu prin făpturile Lui și I-ai răspuns!

Da, vei mai simți încă multe din cele ce te-au durut, te-au rănit, sau speriat, dar acum nu mai ești vulnerabil, ci doar sensibil la urmele rănilor!
Domnul e cu tine și nimeni împotriva ta!
Nuuu, nu e păcat să cânți tropare și răspunsurile de la Sfânta Litrughie acasă. Dimpotrivă! Încet, încet - ai să vezi! - toată viața noastră devine o liturghie!
Îți mulțumesc că împarți cu mine bucuriile inimii tale, așa cum mi-ai împărășit și durerile sufletul tău!
Cu drag și recunostința,
Maica Siluana