Maică, o săptămână de șoc!
A fost săptămâna scrisorilor, mailurilor, sms-urilor când mi am dat drumu la „robinet” și am spus oamenilor „m-a durut când ai făcut asta...”
Sunt la a șasea a acum!
I-am scris lu' tata scrisoarea și am pus și cărți despre alcoolism în camera sa. I-am spus mamei, printr-un sms, o atitudine a ei care mă doare. Urmează să scriu o scrisoare... persoanei pe care nu am iertat-o... Nu e suficient să fug, să nu văd persoana, să mă ascund, durerea mă roade, de iertat nu iert... și când am dat cu omul față în față... am încremenit, că nu am știut ce să spun/fac, și de fapt cred că am mințit că nu am nimic, că nu s-a întâmplat nimic, dar Domnul vrea să îi spun acestui om ce m-a durut din ce a făcut el față de mine, și deja acest gând îmi aduce o ușurare și seninătate... va fi ce a mai lungă, grea scrisoare de „m-a durut”, că a fost abuzul cel mai greu pentru mine de dus, poate abuz conștient. Și poate după ce voi scrie, și îi voi da scrisoarea, voi putea ierta... cum atât de mult îmi doresc... în primul rând să mă iert pe mine, și să fiu liberă de acele gesturi, fapte, cuvinte, de ură.
Până acum, orice rană pe care mi-au făcut-o oamenii, am îndesat-o în mine, am tăcut-o... Acum ... spun, scriu, strig: „În față Domnului, omule, îți spun, m-a durut asta și asta...!”
Cineva care a tot tăcut
Copila mea iubită,
Sunt bucuroasă și recunoscătoare, și Domnului și ție, pentru această veste. E minunat ce faci și extrem de important.
Este important nu pentru că atitudinea lor te va ajuta să ierți. Dimpotrivă, s-ar putea să întâlnești reacții care să-l facă pe vrăjmașul, care până acum îți spunea: „o s-o pățești rău dacă spui și nu vei schimba nimic!”, să-ți spună: „ți-am zis eu că nu merită. Cu ăștia nu poți face nimic și nu merită să ierți!”. Ci, este important pentru că așa îți vei redobândi demnitatea și iubirea față de tine, după porunca Domnului, pierdute sau rănite grav prin abuzurile lor. Tu ești și vei fi alt om, după fiecare astfel de comunicare, pentru că le vei reda responsabilitatea pe care o luaseși asupra ta și vei putea să-ți asumi propria responsabilitate neglijată, jertfită. Numai așa vei scăpa de frică, resentimente, resemnare, așteptări iraționale de la oameni și de păcatul ignorării faptului că refuzai să vezi și să crezi că ești, și cât ești de, valoroasă în ochii lui Dumnezeu. Numai cunoscându-ți valoarea și demnitatea ai început să trăiești cu adevărat.
Apoi, iertând, așa cum te va învăța Domnul cu harul Său, vei simți iertarea și dragoste Domnului și vei reuși să faci din pocăință o permanentă naștere și o neîncetată creștere în Împărăția lui Dumnezeu.
Cu dragoste, prețuire și recunoștință,
Maica Siluana