„Tu, dragostea mea, ai aflat ghicitoarea:
Tu, pârâul zglobiu – iar eu, marea.”

Când visul aievea străluce  lacrima
Nenuntitei poezii
Inima, timidă  fecioară îmbrățișează
Marea, tu, suflet pereche
Fiind pretutindeni.

Sfântă văpaie, prin gerul de-afară
Privirea te caută – hiacint nevăzut
În seara dinainte de mâine să te cuprind…