Stimată Maică Siluana,
Hristos a Înviat!
Recent v-am descoperit conferințele, activitatea dumneavoastră, care m-au făcut foarte „gelos”. Păi cum așa?!
Iată cum și de ce.
Ceea ce dumneavoastră vorbiți, implicarea dumneavoastră în problemele sociale, vindecarea sufletelor lovite de vrăjmaș de la naștere, am avut de mult pe inimă, ba am și scris o carte încercând să atrag atenția celor „mandatați” atât din Biserică cât și mai marilor zilei (cultura). Ba acești mai mari, inclusiv din Biserică, au gratulat ideea, le-a plăcut cartea – vai ce „întâmplare” – editată tocmai în „târgul Ieșilor” deci, în orașul dumneavoastră, la editura Ars Longa. Tare bănuiesc că veți fi citit acea carte, motiv pentru care nu vă dau titlul, fiind îndeajuns numele, în cazul care veți fi citit cartea.
Mă bucur nespus și laud pe Dumnezeu pentru că a scos la „bătaie” un om de calibru dumneavoastră care, bag seama că de nu a fost să fie așa cum vizualizam eu, măcar văd împlinit prin alt om a lui Dumnezeu. Poate și rugăciunea mea va fi contribuit, acum nu știu și, bine este că nu știu, dar de mulțumit lui Dumnezeu o fac și prin acest mesaj nu pentru că aș avea vreo intenție de colaborare pe viitor, nu știu, nu mai forțez nota ci pentru că doresc ca prin acest mesaj să vă aduc o mică bucurie, o întărire mai ales că am văzut și o critică la adresa dumneavoastră cum că ar fi trebuit sta ascunsă în Mănăstire și nu implicată... adică a vă ascunde talantul, vai, vai ce pierdere ar fi...
Oh… știu că și eu am un talant care nu este exploatat spre slava lui Dumnezeu, dar nu disper, așa trebuia să fie spre smerirea mea și înțelepțire că altfel poate nu vă înțelegeam în profunzime conferințele.
Nu știu ce să spun, prefer să nu spun nimic și să vă las mai întâi a vă ruga și dumneavoastră pentru a vedea ce vă spune inima, dar și pentru mine și talantul pe care văd a-l avea. Iar de este de la Dumnezeu le va lega El mult mai bine. Văd deslușit că Însuși Dumnezeu găsește tot mai puțini oameni pe care să-i lege într-un proiect și, cum bine știm, Dumnezeu nu forțează nota și cred că este bine a-L ruga pe El să dea la o parte barierele puse de vrăjmaș.
Nu fac absolut nici un plan, nu intenționez a mă mai implica în România, uman vorbind, nici nu pot dat fiind distanța, așa cum le-a rânduit Dumnezeu sunt legat fedeleș de Germania. Cu toate acestea văd niște mici luminițe, așa cum sunt stelele pe cer mai slab luminate. Proiectul dumneavoastră bag seama că este bine pus la punct, nu la acesta aș avea de adus noutăți, nu, ci văd mai degrabă o posibilă integrare în acest proiect, dar nu material (bani), cu bani sunt alții, nu banii sunt treaba mea, Dumnezeu nu mi-a dat mie pe mână bani, că de-mi dădea nu vă scriam azi, nu plecam niciodată genunchiul lăudând pe Dumnezeu, rămâneam răzvrătit. Eu am un alt concept pe care l-am spus și public aici în Germania (este o critică acerbă a mea), respectiv ce a spus Schöpenhauer referitor la cele trei ranguri și obligații aș completa eu. Această teză se găsește în altă carte editată în Germania (bilingvă).
Este greu, ori nu am disponibilitatea de a dezvălui în acest moment luminițele pe care le văd. Disponibilitatea mi-a fost distrusă de vorbele pompoase, de promisiunile neonorate când am demarat eu conceptul și, vă asigur, nu au fost oameni lipsiți de putere ori săraci cu duhul, ci ditamai somitățile și ele prinse în sistemele lor, care așa cum știm sunt ermetice… în aceste sisteme eu nu intru asumându-mi orice risc. Eu sunt un om liber în Hristos, iar această libertate nu o voi mai ceda niciodată pentru nimic în lume. Într-un anume fel sunt o persoană dificilă mai ales pentru sistemele închise fie ele și religioase nu doar socio-politic-culturale.
V-am oferit câteva date precise asupra profilului meu, fără a vorbi mai nimic despre talantul ce cred eu că se poate alătura celui al dumneavoastră, proiectului în care sunteți angajată, pentru simplu fapt că nu văd nicio posibilitate de a mă alătura. De altfel, așa cum spuneam mai sus, motivul acestui mesaj este de a vă gratula și întări, nicidecum de a mă vedea un posibil colaborator dat fiind că în proiectul dumneavoastră nu văd ce s-ar mai putea adăuga, vorbesc de noi idei nu de acțiuni complementare ce consider a fi binevenite oricărui proiect.
Doamne ajută!
Octavian Mihăescu
Germania
P.S.: Las la atitudinea dumneavoastră a face public ori nu acest mesaj.
Adevărat a înviat, Fratele meu drag în Domnul!
Vă mulțumesc pentru mesaj și vă rog să mă iertați de întârziere. Am fost mult plecată.
Ce să spun eu ca răspuns? Nu am acum alt cuvânt decât: mulțumesc și aștept să vă dea Domnul un gând bun de colaborare ca să nu mai aveți motive de „gelozie”!
Poate ați putea începe acolo unde sunteți, făcând, de exemplu, un site pe care să întâlniți oameni care au nevoie de cuvânt și ascultare în duh de rugăciune.
Vă aștept cu drag și mult interes și vă rog de acum să nu vă supărați pe mine dacă întârzii uneori mult! Acum timpul meu nu-mi mai aparține deloc, dar e minunat!
Aș vrea, totuși, să vă mai spun că dezamăgirea pe care am trăit-o după „fenomenul Piața Universității”, acel elan dumnezeiesc țâșnit din adâncul durerii dar și al mizeriei noastre de atunci, a reușit să mă învețe iremediabil că singura libertate posibilă este viața cuminte și ascultătoare în Biserică (dacă n-o privim ca pe un sistem închis, ci ca pe trupul lui Hristos Celui Viu) și că numai răstignindu-ne spiritul „criticii acerbe” putem să ne biruim vrăjmașii prin iubire și să dobândim bucuria (pe care nu o mai poate lua nimeni de la noi) de a deveni „slugă bună și credincioasă” a Celui ce a stat între noi „ca Unul Care slujește”!
Cu dragoste și respect,
Maica Siluana