ninsese mult și inima mi se zgribulise
singură,
învelindu-se în resturi vechi
de hârtie pătată
de cerneală
bleu-marine.

Și azi am ieșit pe strada albită
și am văzut
ochii lucitori ai fetiței,
fața senină a cântărețului
cu barba cernită,
mângâindu-mă cald
cu vorba
ca o boabă curată
de rouă,

apoi pe seară
am intrat în zăpadă
și nu am găsit oameni
care să nu își împingă
clipele
prin nămeți,
stâlcind între ele
alți oameni
grăbiți,

și am simțit
cald,
peste toate,
cum din toate
Tu
stai iar cu mine
la povești.