Dacă soțul meu m-ar lovi cu siguranță aș divorța. Nu m-ar interesa nimic altceva decât să scap de violență. Și chiar de aș avea copil tot m-aș refugia undeva. Știu că e ușor de zis, mai greu de realizat atunci când ai un copil. Dar, atenție!!! O femeie când devine mamă trebuie să-și asume responsabilitatea pentru acel copil nu doar pentru a-i asigura material ce-i trebuie, ci și din punct de vedere psihic acel copil trebuie să aibă un mediu bun. Dacă va creste în violență cu siguranță rămâne cu sechele.
Astfel de oameni sunt încurajați de femeile „victime” să-și continue comportamentul agresiv.
Poate dacă n-ați mai face așa ceva, și-ar pune întrebarea într-o zi: poate sunt bolnav, poate am eu ceva de mă comport așa.
Încurajează-ți bărbatul să dea în tine scuzându-i comportamentul și copiii, copiilor, copiilor voștri vor fi și ei violenți sau marcați. Da... pentru că un băiat crescut mare, chiar dacă nu-și va bate soția fizic o va agresa verbal, o va face să se simtă incapabilă... sau vor fi alte consecinţe. Păcatul se transmite de la om la om. Un organism care e bolnav din punct de vedere psihic o să dea naștere la un organism bolnav. Acum încep să înțeleg de ce ducem pe umerii noștri păcatele părinților... străbunicilor etc.
Să luăm noi atitudine acum împotriva unor astfel de comportamente și numai așa nu se vor mai transmite relele mai departe.
Când faceți o alegere gândiți-vă și la consecințe. Din cauza unei „împăcări” cu un astfel de om, care nu înțelege că e bolnav și nu încearcă să se vindece vor suferi generații de oameni pe viitor.
Când facem o alegere, aceasta are repercursiuni mult mai mari decât ne-am imagina.
Multă sănătate și liniște sufletească.
Apropo, nimeni nu merită să fie agresat nici măcar verbal.
Ștefania