Dragoș Spiru
Un câmp de luptă
Prin care treci cu rele și cu bune.
Te naști să înveți și să percepi
Relele de bune.
Nu-i lungă viața, dar e grea
Cu multe amintiri în ea
Mai multe rele da-s și bune
Dar toate trec și peste ani
Ai părul alb și ochii grei
Nepoții sunt singura alinare
După vreo șaptezeci și trei
De ani de viață încă vrei
Să vezi copiii și nepoții tăi
La tine în curte, lângă vie.
Să poți pleca de lângă ei
Din viața cea amară
Cu gândul că ai lăsat în urmă
Iubiți copii
Iubiți nepoți și-o soțioară.