Să știți că m-am convins, casele chiar vorbesc! Un pridvor cu arcade trilobate mă îmbie la un ceai boieresc în miez de primăvară. O curte cochetă mă seduce cu flori de zarzăr la urechi, iar căţeluşa Patrocle mă miroase plină de curiozitate!
Iar dacă vine vorba de gust, da e dulce și nu extrem de acru!
Și dacă vă trece prin cap să vă plimbați într-o zi trimbulindă de 31 martie pe strada cu cel mai muzical nume din Craiova fiți pregătiți să dați nas în nas cu ... minunea!
Nici mie nu-mi venea să cred după ce începusem ziua cu nervi și disperare și continuasem cu un sentiment de câine hăituit. Ei bine, am avut parte și de comprese cu miere pe suflet și plânsuri zâmbărețe, pe alocuri. Iar, seara, am spart sirena de sticlă, făcută manual, pe care urma să o fac cadou! Am stropit amurgul cu alți nervi și alte lacrimi și am hotărât că ne-am dorit atât de mult sirena, încât am spart-o ca să rămână la noi. Ne-am dat seama că și noi ne putem sparge din cine știe ce neatenție. Am râs cu băgare de seamă și-am adormit visând duios!
Dar, să mă întorc la minunea de pe strada George Enescu! Numai un copac putea face una ca asta! Stătea dânsul foarte înflorit și binemersi, dincolo de gratiile gardului, în curtea plină de moloz, grămezi de nisip și alte materiale de construcții! Dar, știți cum? A-nflorit c-o nepăsare formidabilă față de decor, chiar în mijlocul curții-șantier! Am aflat că dânsul este corcoduș! Și-i mai ținea hangul și un cais timid de lângă masa și băncuța de lemn.
Așa ar trebui să înflorim și noi oamenii, fără să ne pese că viața e un șantier! Să înflorim, pur și simplu, de dragul frumuseții!
Și, după ce am constatat cu stupoare că vară-mea recunoaște pomii fructiferi – pentru că trebuie să-mi mărturisesc ignoranța, eu nu-i știu decât pe plopi, pe sălcii și pe castani - m-am trezit întrebând plină de mirare: Anabela, tu îi cunoști pe copaci?

Ramona Bădescu
31 martie 2010
Din seria Pur și simplu, nr 3