Sărut mâna, maică!
Citind pe site unele mesaje l-am citit şi pe cel pe care-l scria un băiat care se lupta cu patima desfrâului (m-am cutremurat, parcă citeam despre mine şi nu despre altcineva!). O întrebare: s-a format acel helping grup format din noi (cei păcătoşi, cu această patimă, şi sfinţia voastră plus un consilier) sau încă nu? (a rămas doar în faza de discuţie, de proiect?) Acum nu sunt eu cel mai în măsură să dau sfaturi legat de această patimă dar cred că experienţele fiecăruia ajută în constatarea că nu suntem singuri în derivă pe ocean, că nu suntem pierduţi irecuperabil în spaţiu... acum nu că eu sunt mai bun sau mai nu ştiu cum dacă am biruit această ispită (ani și ani m-a muncit această patimă!!! şi doar mila lui Dumnezeu m-a curăţat de ea, mersul la mânăstire, canonul aspru, metaniile, deasa Spovedanie şi apoi Împărtăşania, la timpul cuvenit, şi... plânsul, acel strigăt de ciudă, de neputinţă după ce iar ai căzut, a câta oară? după câte făgăduinţe şi juruinţe că nu mai faci şi ajungi iar în acel punct când parcă supranaturalul plăcerii biruieşte naturalul umanului şi ai impresia că nu vei putea niciodată să birui aşa ceva) dar pentru toate astea nu înseamnă că n-am rămas tot un curvar (măcar dacă nu cu fapta dar cu gândul) şi în toate celelalte, legat de relaţiile cu apropiaţii etc. Biruind de-a stânga (ce mi se părea imposibil) acum o văd ca pe o joacă de copil în comparaţie cu ce aruncă dreapta acum la mine, cu ce ispite şi cu ce demoni mă înfrunt (nu, şi a plecat duhul cel rău şi s-a întors cu încă alţi şapte...).
Cu toată smerenia, dacă aş putea şi eu ajuta un suflet chinuit şi rătăcit, deznădăjduit, pierdut, la limita puterilor, cu ceva din viaţa mea păcătoasă, din panoplia îngrozitoarelor păcate, cu dragă inimă aş face-o.
Mă iertaţi de îndrăzneală şi de lipsa smereniei...
Un păcătos
Dragul meu Copil
Mulţumesc mult pentru mesajul tău şi pentru dorinţa de a da Slavă lui Dumnezeu şi milostivirii Sale prin slujirea de frate în suferinţă cu cei ce vor avea aceasta nevoie.
Acum sunt în căutare de consilier. Avem pe cineva dar e foarte ocupat şi va putea doar să ne supervizeze. Dar sunt sigură că Domnul ne va trimite om dacă lucrarea asta este bineplăcută Lui.
Acum pun şi mesajul tău pe Site şi apoi, vă rog să-mi scrieţi voi, care credeţi că este cea mai bună formă de a face grupul. Pe Yahoo? Mai sunt şi alte posibilităţi? Eu sunt destul de nepricepută „tehnic” şi foarte ocupată, dar durerea de a şti că atâtea suflete minunate se chinuie cu această patimă, mă face să cred că gândul a fost mai degrabă poruncă.
Îl pun iarăşi la picioarele Domnului şi aştept să facem voia Lui!
Acum, un gând la atât de profundul tău cuvânt: „parcă supranaturalul plăcerii biruieşte naturalul umanului”!
Mă cutremur şi la gândul că cineva se poate îndreptăţi prin această afirmaţie, dar şi de puterea tatălui minciunii de a se insinua, de a parazita şi adevărurile cele mai sfinte despre om. Şi asta până în simţirea lui...
Da, Domnul ne-a creat pentru bucurie! Pentru desfătare! Firea noastră este capabilă, pentru că aşa a creat-o El, de simţirea supranaturalei Sale prezenţe şi lucrări în noi. Asta este împărtăşirea de Slava Lui! Asta va fi fiind îndumnezeirea omului...
Dar vrăjmaşul şi urâtorul de oameni vine cu energiile lui demonice şi se înstăpâneşte peste gândul omului, peste simţirea lui, peste capacitatea lui de a vibra de plăcere şi-l ucide cu propriile mâini, cu propria inteligenţă, cu propria creativitate...
Doamne! Miluieşte-ne pe noi şi ne luminează ca să credem şi să vedem că nimeni nu ne poate lua darul libertăţii şi că, în Tine, cu Tine, putem birui orice robie dacă vom accepta cu umilinţă că suntem neputincioşi, dar şi lucrul mâinilor Tale, şi ne vom încredinţa cu totul milostivirii Tale şi vom învăţă să Te iubim şi să Te primim în viaţa noastră aşa cum ni Te oferi Tu în Sfânta Ta Biserică şi în inima care se roagă.
Fii binecuvântat, Om drag şi te aştept cu amănunte dacă ai un gând concret despre cum am putea organiza grupul nostru.
Maica Siluana