Doamne ajută!
Sărut mâna Măicuță , să vă dea Bunul Dumnezeu sănătate să ne ajutați cu sfaturile dumneavoastră.
Mă numesc Mărioara și vă scriu să știți cum m-am apropiat eu de Biserică și de Bunul Dumnezeu. În ianuarie 2008 mi-a fost arestat băiatul, singurul copil pe care îl am. Am crezut că sunt cea mai amărâtă mamă din lume. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să merg la biserică, fiind în București aveam unde să mă duc. Au fost primi mei pași, pentru că biserica era singurul sprijin în acel moment. De ce trecea timpul observam că acei prieteni care erau toată ziua în casa mea au început să se rărească, nu găseam sprijin financiar să pot plăti avocatul. Eram distruși și eu și soțul, nu mai mâncam, fumam mult și credeam că totul s-a sfârșit. Bunul Dumnezeu mi-a trimis cu trei ani în urmă fata mea (nora), care a fost sprijinul nostru moral, financiar și care nu ne-a părăsit nici pe noi nici pe băiat, după incident. De-a lungul timpului ne-am creat un fel de prieteni (am lucrat împreună la aceiași unitate, dar în timp ne-am despărțit) dar ne vizităm, ne ajutăm din toate punctele de vedere. Mergem împreună în pelerinaje, nu lipsim de la Cuvioasa Paraschiva și celelalte sărbători creștinești, ne cinstim cum se cuvine Sfinții (acolo unde se află moaște). Acești prieteni mi-au fost aproape din toate punctele de vedere: financiar, spiritual, sfaturi și îndrumări. Dacă în ianuarie 2008 fumam, în ianuarie 2009 nu mai fumam. Părintele Arsenie Boca m-a ajutat, fără să cer, am participat cu prietenii mei la Sf. Liturghie de la Drăgănescu ( biserica pictată de părintele Arsenie Boca), am vorbit cu părintele care m-a simțit că fumez și mi-a spus ca să se rezolve problemele trebuie să mă las de țigări. Nu l-am ascultat, cum am ieșit am aprins o țigară. La nici o săptămână am fost foarte bolnavă și trei zile nu am putut să beau sau să mănânc, nici vorbă să fumez. Când m-am ridicat din pat, după trei zile, mi-am dat seama că nu am fumat dar că nici nu duc dorul. Am fost în anul 2009 la mormântul părintelui Arsenie Boca la Prislop că să îi mulțumesc pentru ajutor. Anul 2009 am colindat pe la multe mânăstiri, multe biserici, am cunoscut preoți cu har, și sunt într-o continuă căutare. Soțul meu a reușit să țină posturile, să se spovedească și să se împărtășească după mulți ani, același lucru s-a întâmplat și cu mine.
Nu am timp Măicuță să vă spun MINUNILE pe care Bunul Dumnezeu le-a făcut cu familia mea, chiar dacă fiul meu este încă arestat, suntem tot în procese de doi ani, dar nu m-ai sunt cea mai amărâtă mamă din lume. Mi-am dat seama că băiatul meu are o misiune de îndeplinit și știe și el acest lucru , este foarte calm și liniștit, a ieșit la biserica penitenciarului de mai multe ori la Sf. Liturghie, s-a spovedit și împărtășit. Tot timpul i-am spus să mulțumească Bunului Dumnezeu pentru tot cea ce ne-a oferit și apoi să se roage, să ceară. Am avut momente doar am gândit ceva și Bunul Dumnezeu ne-a ajutat. Anul trecut și eu și soțul am rămas în șomaj, eram disperați și nu știam ce o să facem, bani pentru avocat, băncile, utilitățile și să întreținem și băiatul în penitenciar... Dar Bunul Dumnezeu a avut grijă să ne descurcăm mai bine ca alte persoane care nu au problemele noastre. Nu ne mai plângem ca înainte de orice lucru minor, încercăm să fim optimiști și încrezători. De când a fost arestat băiatul am cunoscut o Măicuța de la Mânăstirea Pasărea care m-a trimis la un preot. I-am spus problema mea iar părintele mi-a dat să citesc niște acatiste ( Ac. Sf. Stelian, Ac. Grabnic ajutătoare, Ac. Sf. Ciprian). De ce vă spun toate acestea pentru că aceste acatiste au fost începutul. Tot anul 2009 am căutat biserici și preoți, fiecare dintre ei mi-au dat o „rețetă” (cum spun prietenele mele) și pe toate am încercat să le fac. De la unul din părinți am primit o rețetă care cuprindea și Psaltirea. Pentru prima dată deschideam psaltirea, nu știam ce este, și mi-a dat să o citesc de două ori în 40 de zile. În mintea mea mi s-a părut foarte mult și că nu cred că pot să o citesc. Dar în decembrie 2009 un alt părinte mi-a dat de citit psaltirea de mult mai multe ori. Dar deja o știam, deja îmi este foarte dragă și am citit-o fără greutate. Am devenit curioasă, vreau să citesc mai mult dar mă apuc de multe și nu reușesc pe toate. Uneori mă gândesc că nu reușeam să fac toate aceste lucruri dacă băiatul meu nu ajungea acolo. M-am schimbat mult și nu numai eu, ci și băiatul, nora și soțul, vedem altfel viața. La noi nu lipsește anafura, aghiazma, tămâia și candela aprinsă. Rar se întâmplă să nu tămâiem casa sau să nu aprindem candela. Vreau să spun oamenilor că întotdeauna există o soluție în orice probleme și aceasta este Bunul Dumnezeu. Dacă știi să cauți Îl găsești, dacă știi să ceri Îți va da, dar să nu uităm întotdeauna să și mulțumim. Bunul Dumnezeu există și pe toți ne scoate din necazuri atunci când și noi facem ceva și nu așteptăm să facă alții pentru noi. Măicuță mi-ar plăcea să vă cunosc personal, să vă pot spune toate minunile care le-am primit de la Bunul Dumnezeu (unele le-am primit în timpul Sfintei Liturghii), dar cred că Bunul Dumnezeu mă va ajuta să vă cunosc cândva, toate la timpul lor. Sănătate să vă dea Bunul Dumnezeu, să vă binecuvânteze să ne puteți ajuta cu sfaturi și îndrumări prețioase pentru cei ce-L căutăm pe Dumnezeu.
Doamne ajută,
Mărioara