Măicuță, Măicuță! Nu-mi vine să cred şi nu mă satur să mă minunez, CÂT DE BINE LE ŞTIȚI PE TOATE! Chiar zilele acestea (după cum v-am şi scris) am înțeles, că nu este de ajuns să mă lepăd de omul cel vechi, (pentru că acesta m-ar urmări mereu şi nu mi-ar da pace niciodată), ci acel om vechi TREBUIE SĂ MOARĂ... Am știut eu mereu și acest lucru, dar totuși am tot greșit, mi-a scăpat ceva...

Zilele acestea, după ce am venit acasă de la Biserică, proaspăt împărtăşită, am stat puțin de vorbă cu Mântuitorul meu Iisus Hristos, întrebându-L CE VREA DE LA MINE? Mi-a răspuns mai scurt şi mai simplu ca niciodată: „trebuie să mori...” Pentru o clipă, m-a dus gândul la discuția Mântuitorului cu Sfântul Apostol Petru, când acesta este întrebat dacă Îl iubește. Pe mine nu m-a întrebat dacă Îl iubesc sau nu, pentru că ştie, că încă n-am cu ce până nu-mi va face ceva cu inima asta (vai cât aștept!), dar văzându-mi dorul de a fi numai cu El, mi-a cerut aşadar să mor... Pe undeva, mi-a venit să şi plâng, gândindu-mă, că oare Mântuitorul chiar nu vede cât mă sfărm din toate puterile să renunț la omul cel vechi? Dar cum să nu fi văzut! A văzut ce fel de metode am vrut să folosesc pentru a scăpa de el: ba crimă, ba sinucidere, ba voiam să pun peste el lucruri noi, şi astea nu m-a lăsat să le fac, pentru că nu astfel trebuia să moară bietul om bolnav! Acum am înțeles că acesta trebuie lăsat să moară în durerea lui, de o moarte naturală... Și mă tot gândeam: „sunt eu în stare să mor pentru Iisus Hristos?” Şi ... vă spun cu toată durerea, că mi-a luat câteva zile până am luat hotărârea aceasta. Mi-am spus că trebuie neapărat să încerc, să văd ce voi păţi şi, mai ales, am simțit că dacă tot e să fiu moartă, măcar SĂ FIE PENTRU O CAUZĂ ADEVĂRATĂ, SĂ FIE PENTRU HRISTOS! Şi iată a trecut ceva timp, eu îmi trăiesc moartea din toate mădularele, zi de zi, şi constat cu bucurie că NU SE SFÂRŞEŞTE LUMEA, NU E NIMIC DEVASTATOR precum mi-am imaginat eu oarecând că va fi... Nu ştiu dacă mă înţelegeţi Măicuţă, pentru că mi-e tare greu să explic ce se întâmplă, dar un lucru e sigur: „POT TOTUL ÎN HRISTOS, EL MĂ ÎNTĂREŞTE!” Ştiţi ce e ciudat? Nu mă mai simt singură, ca altă dată, ci uneori mi-e chiar DOR de puţină singurătate! Să fiu numai eu şi Dumnezeu... A dispărut şi acel gol imens pe care îl aveam tot timpul... Abia acum, lucrând la „IEŞIREA DIN LABIRINT” am înţeles pentru totdeauna de ce  ADEVĂRUL NE VA FACE LIBERI !!!!!!!!!!! Adevărul nu este acelaşi lucru cu sinceritatea ! Ei, ei Măicuţă !
    Mă voi opri acum. Am multe să vă spun, dar toate la timpul lor. Acum înţelegeţi Măicuţă, DE CE V-A ALES DUMNEZEU PE DUMNEAVOASTRĂ SĂ-MI FIŢI CĂLĂUZĂ PE CALE? 
Vă îmbrăţişez cu DOR şi drag,
Al dumneavoastră copil cuminte: Kati