Trecut-am pe lângă banca unde ședeai,
Și m-am oprit zâmbind către tine,
Să-ți las ceva din mâna pe care nu o vedeai
Apropiindu-mă mai bine….

Uitându-mă în ochii tăi senini,
Un gând intens m-a tulburat,
Tu nu mă vezi să te alini
Căci ochiul tău e-ntunecat!
Dar totuși, e ceva tulburător,
Și-adâncă e privirea ta,
Și gându-mi zboară la Mântuitor
Că face El ceva….

Și m-am cutremurat nespus,
Când mana ta pe mana mea ai pus,
Și am privit din nou privirea ta,
Și-n ea chiar Domnul meu Iisus era!