Studiu științific

1. - mecanismele intimității la nivelul creierului și al sentimentelor
2. - felul în care sexualitatea leagă sau desparte, întărește sau vatămă sufletul și creierul
3. - ce ne poate ține atașați de partener/ă (soț/ie)?

În vremurile noastre, când tot mai des se vorbește despre sexualitate, un subiect mai până ieri tratat cu pudoare, se vorbește tot mai puțin despre abstinență. Se ignora faptul evident ca abstinența prezintă virtuți cardinale, atât la nivel individual cit și colectiv, și că societatea a beneficiat de promovarea ei de-a lungul mileniilor. Dar astăzi? Să se fi schimbat lucrurile așa de mult în doar ultimele decade încât abstinența să nu ne mai fie de folos? Să fi devenit ea demodată? Spre deosebire de trecut, însă, în ultimele decade abstinența a devenit și un subiect de studiu pentru oamenii de știință. Iar ultimele cercetări în domeniu răspund negativ acestor întrebări și confirma înțelepciunea multimilenară a societății umane – practica abstinenței are efecte importante și în întregime pozitive atât pentru individ cât și pentru colectivitate.

Un subiect controversat
Abstinența e un subiect foarte controversat, cu toate că nu ar trebui să fie. Face parte din așa numitul război cultural care se derulează cu înverșunare mai ales în SUA și Canada. De o parte a baricadei se afla elita intelectuală și academică, în marea ei majoritate seculară și ateistă, și mișcarea avortistă, care iau în derâdere abstinența și promovează în locul ei indulgența sexuală. În accepțiunea lor, copiii trebuie educați și inițiați încă din copilărie în întreținerea de relații de intimitate de la vârsta când ei singuri decid că sunt "gata", fără constrângeri sau limite din partea societății sau a părinților. Ei promovează așa numitele "drepturi sexuale" pe care caută sa le insereze în instrumente și documente oficiale internaționale. Adolescenții sunt incurajați să-și asertivizeze un drept la relații de intimitate din momentul în care ei socotesc că sunt gata, cu cine vor, cu câte persoane vor, cu persoane de sex opus sau de același sex, ori simultan cu persoane de ambele sexe. Acest "drept" e înțeles ca fiind unul absolut, astfel încât nimănui nu-i este permis să se amestece în exercitarea lui, atâta timp cât relațiile de intimitate sunt făcute fără riscuri, cu precauțiune și în siguranța. Aceste noțiuni sunt promovate în Uniunea Europeana prin rezoluțiile despre care scriem mereu, în tările occidentale prin așa numita "educație sexuala", predata elevilor în școli, și prin agențiile ONU la nivel international. Pentru cei care promovează aceste noțiuni, drepturile parentale nu includ autoritatea părinților de a-și educa copiii într-o moralitate sexuala pe care ei și-o doresc pentru copiii lor.

De cealaltă parte a baricadei se afla organizațiile religioase, părintii, diverse organizații obștești, cercetători și experți în domeniu care dau dovadă de onestitate intelectuală. Consiliile directoare ale districtelor școlare publice din SUA și Canada s-au transformat în câmpuri de bătălie pentru abstinență și educația sexuală a copiilor și tinerilor. Iar alegerile pentru consiliile districtelor școlare se concentrează în mare măsură și asupra convingerilor candidaților privind educația sexuala a copiilor și tinerilor. Deseori mass media americană emite știri despre situații cu totul bizare, cum a fost cea din Helena, Montana despre care am relatat acum 2 săptămâni. Părintii sunt revoltați. Și nici tribunalele americane nu ajută, ci dimpotrivă subminează prin deciziile lor autoritatea părinților de a-și educa copiii într-o educație sexuală sănătoasă. Un exemplu recent și șocant a fost decizia de acum 2 ani al unui tribunal federal din Boston care a refuzat părinților dreptul de a-și scoate copiii de la cursurile predate în scolile elementare care accentuau homosexualitatea și normalitatea ei. Judecatorul a afirmat că predarea homosexualității în scolile publice face parte din educația cetățenească pe care copiii trebuie să o primeasca în zilele noastre.

Subiectul abstinenței e dezbătut cu multa pasiune și în campaniile prezidențiale americane și fiecare președinte promoveaza o agendă sexuală diferită, în conformitate, se pare, cu vederile lui personale privind abstinența. Președintele Bush a instituit și promovat pe parcursul președinției lui un program de abstinență ("abstinence only") în scolile publice americane finanțat din fondurile publice. Președintele Obama l-a suprimat însă în primăvara anului acestuia, și l-a înlocuit cu un curs de "comprehensive sex education", care include sexul precaut și fără riscuri.

Ce spun ultimele cercetări științifice?
AFR crede în abstinență și o promovează. Astăzi ne focalizam asupra unui amănunt mai puțin cunoscut privind abstinența – oamenii de știință, cercetătorii și tehnologia moderna au ajuns la o concluzie comună: abstinența înainte de căsătorie prezintă beneficii esențiale pentru bunăstarea copiilor, adolescenților, tinerilor și viitorilor soți. E benefică și societății. În contrast, indulgența sexuală, deseori manifestată prin multipli parteneri sexuali înainte de căsătorie, influențează drastic și negativ relațiile după căsătorie între soți și viața lor intima. Acestea sunt concluziile esențiale ale carții lui Joe S. McIlhaney, M.D. și Freda McKissic Bush, M.D., Hooked – New Science on How Casual Sex Is Affecting our Children (Știința actuala privind efectul relatiilor sexuale ocazionale asupra copiilor) publicată în 2008.
Autorii sunt cercetători la Medical Institute for Sexual Health (Institutul Medical pentru Sănătatea Sexuala) din Austin, Texas, iar concluziile lor sunt rezultatul a 16 ani de cercetări în domeniu.
Până recent, afirmă autorii, cercetătorii în domeniul sănătății sexuale s-au concentrat aproape exclusiv asupra a doua subiecte la moda: impactul activității sexuale de dinainte de căsătorie asupra sarcinilor în afara căsătoriei (la adolescenți), și bolile transmisibile. McIlhaney și McKissic însă discută un alt risc, mai serios decât acestea și care nu poate fi contracarat cu medicamente, contraceptive sau alte măsuri preventive decât de și prin atitudine și valori – abstinența.

Care e acest al treilea risc al activitatilor sexuale în afara căsătoriei monogame? Impactul asupra creierului uman. Studiile moderne în neurologie confirmă tot mai des că activitățile sexuale afectează creierul, spre bine sau spre rău. Abstinența și limitarea activităților sexuale la viața conjugală monogamă au un efect pozitiv asupra creierului, pe când activitățile sexuale de dinainte de căsătorie sau din afara căsătoriei afectează creierul în mod negativ. De fapt, activitățile sexuale schimbă funcționalitatea normală a creierului uman, abilitatea de a gândi precum și deciziile importante de viață. Când activitățile sexuale sunt întreprinse în mod sănătos, ele dau satisfacție și valoare vieții, dar când sunt întreprinse în mod nesănătos, impactul lor asupra vieții este la fel de dăunătoare. Cu alte cuvinte, viața de intimitate poate deveni o patimă nesănătoasă, la fel ca fumatul sau abuzul de alcool, pentru cei care se implică în relații sexuale multiple, de durată scurtă sau cu parteneri multipli.
Oamenii, afirmă autorii, nu sunt sclavi impulsurilor sexuale naturale și normale cum spun unii. Dimpotrivă, ființa umană e echipată cu capacitatea de a dirija, la nivel rațional și de volițiune, viața de intimitate. Interesul în activități sexuale nu începe în părțile intime ale ființei umane ci în creierul uman. Plăcerea derivată din intimitate e concentrată în creier. Acesta e unul dintre revelațiile importante obținute prin aplicarea tehnologiilor de scanare ale creierului. Ele revelează că pe parcursul activității de intimitate diferite părți ale creierului uman se relaxează și experimentează plăcere. Și tocmai de aici derivă unele pericole ale activităților sexuale în afara căsătoriei monogame. Când o persoană este forțată sau atrasă împotriva voinței ei să întrețină relații de intimitate, creierul persoanei respective nu simte plăcere, ci dezgust. La fel este rezultatul relațiilor de intimitate întreținute pentru a face cuiva o favoare, pentru un câștig financiar, în mod abuziv, sau pentru a umili partenerul. Iar aceste simțăminte cauzează, la rindul lor, alte consecințe nefaste în persoana umană: simțăminte de regret, depresie, predilecții spre sinucidere, și alte probleme emoționale. În consecință, conchid autorii, spre deosebire de animale, ființele umane au fost create și desemnate să fie monogame tocmai pentru a atinge scopul ultim de împlinire emoțională reciprocă ca urmare a activităților de intimitate.

Ce indică studiile de specialitate privind adolescenții care nu practică abstinența?
Creierul e încă în formare pe durata pubertății și devine matur doar la 25 de ani. Până atunci activitățile sexuale îl modelează și, spun cercetătorii, au următoarele consecințe:
- adolescenții care nu practică abstinența tind să sufere de depresie de 3 ori mai mult decât adolescenții care o practica
- adolescentele care nu practică abstinența sunt de 3 ori mai înclinate decât cele care practică abstinența, să încerce să se sinucidă
- adolescenții neabstinenți sunt de 7 ori mai înclinați decât adolescenții abstinenți să încerce să se sinucidă
- adolescenții și adolescentele neabstinente au o sansa mult mai mare decât adolescenții abstinenți de a divorta după căsătorie
- adolescenții neabstinenți au o sansa mai mare decât adolescenții abstinenți de a avea căsătorii neîmplinte, pline de conflicte, și o viață conjugală nesatisfăcătoare
- adolescenții neabstinenți descoperă, migrând de la un partener la altul, că se simt tot mai mizerabil și neîmpliniți, și că, în loc de simțăminte de afecțiune pentru persoana de sex opus simt dezgust
- abilitatea de a forma relații sănătoase, mature și de lungă durată este mai scăzută la persoanele care nu practică abstinența
- adolescenții neabstinenți ei înșiși își atribuie dificultățile emoționale relațiilor sexuale multiple și nestabile
- riscul de infecție cu boli transmisibile e de asemenea cu mult mai ridicat la tinerii neabstinenți. 70 de milioane de americani la ora actuala suferă de o boală sexuală transmisibilă, iar anual 19 milioane de noi cazuri apar. Jumătate din noile cazuri se ivesc la tineri sub 25 de ani. În anii 60 erau cunoscute doar două boli venerice – gonorea și sifilisul, ambele fiind tratabile cu penicilina. Astăzi însă, sunt cunoscute cel puțin 25 de boli sexuale transmisibile, dintre care multe nu se pot trata. În anii 60 doar unul din 15 adolescenți erau infectați cu boli transmisibile. Astăzi unul din patru adolescentii neabstinenti americani sunt infectati cu o boala transmisibilă;
- incidența sarcinii e ridicată. 50% dintre tinerele americane neabstinente rămân gravide în timp de un an după ce își încep viața de intimitate;
- persoanele neabstinente beneficiază de o probabilitate redusă de fericire conjugală și de sanse mai mari de a nu se putea ajusta vieții de familie.
Este foarte probabil, afirmă autorii, că tinerii care se confruntă cu aceste consecințe nu au fost informati de efectele negative ale neabstinenței pe parcursul pubertății. În sondaje de opinie efectuate în SUA, 70% dintre adolescentele și 55% dintre adolescenții care nu au practicat abstinența afirmă cu regret că nu au ramas abstinenți până la căsătorie. De asemenea majoritatea dintre ei recomandă predarea cursurilor de abstinență în liceu.
Un alt fapt interesant confirmat de oamenii de știință este că viața de intimitate e mai mult decât un simplu act fizic. De fapt, spun autorii, cel mai important organ sexual al ființei umane e creierul. ("What we now know from science is what some have been saying for years – that the largest and most important sex organ is the brain.") (Pagina 26)

Structura creierului și impulsul sexual
Interesantă de asemenea, este constatarea că femeia și barbatul secretă substanțe diferite care însă, în momentele de intimitate, generează simțăminte și senzații compatibile de placere la nivel cerebral.
Oxitocinul de exemplu e o substanță chimică prezentă în creierul ambelor sexe, dar e mult mai activă la femei. La femei emiterea oxitocinului e declașată de mângâiere. Cu cât femeia e mângâiată mai mult, cu atât emiterea oxitocinului e activată mai intens. Rezultatul acestui fenomen e atașamentul femeii de bărbat, declanșarea încrederii femeii în bărbat și dorința de intimitate. Același efect îl are și relația dintre mamă și copilul pe care îl alăptează. Cu cât o mamă își ține copilul mai mult în brațe, cu atât oxitocinul formează o legătură tot mai strânsă între ea și copilul ei. Iar în momentele de intimitate creierul feminin e inundat cu oxitocin rezultând în simțăminte de plăcere și afecțiune și dorința de a continua relația de intimitate cu bărbatul căruia i-a acordat încrederea. În consecință, relația și legătura dintre bărbat și femeie tind să devină permanente. Asta explică în mare măsură, spun autorii, impulsul sau instinctul monogamiei cu care am fost toți înzestrați la naștere.
În consecință, e deci ușor de înțeles de ce relațiile intime în afara cadrului monogam și conjugal sunt dăunătoare. O dată ce o femeie e atașată de un bărbat printr-un act de intimitate iar apoi relația se întrerupe ori e înlocuită cu alte relații, relația inițială e vătămată, încrederea dispare, și apar vătămări emoționale. Aceleași repercursiuni apar și la femeia a cărei încredere e înșelată – abilitatea creierului de a emite oxitocinul e neutralizată.
În contrast, vasopresinul e substanța neurochimica care afectează relațiile de intimitate în bărbați. După cum oxiticinul o face pe o femeie să fie atașată bărbatului ei, vasopresinul îl face pe bărbat să fie atașat atât de femeie cât și de copiii lui. Structura chimică a oxitocinului și a vasopresinului e similară și acționează similar, dar din direcții opuse. Vasopresinul e substanța principal responsabilă pentru instinctul de monogamie în bărbați. Deseori e numit "molecula monogamiei". După cum în momentele intime oxitocinul inundă creierul feminin, vasopresinul inundă creierul masculin cu plăcere și dorință de atașament permanent. În felul acesta, viața de intimitate "constituie o experiență intensă de conectivitate", iar "căsătoria, relația de intimitate în care conectivitatea e cea mai durabilă și puternică" (p. 61).
La fel ca și în cazul femeilor, cînd bărbații se aventurează în relații intime nesănătoase vasopresinul nu își face efectul normal. Studiile asupra creierului masculin făcute în contextul momentelor de intimitate arată cîă atunci când relația dintre bărbat și femeie nu e sănătoasa, creierul nu declanșază emiterea vasopresinului. Aceleași studii arată că bărbații care nu practică monogamia și întrețin relații de intimitate cu diferite partenere își obișnuiesc creierul să devină imun în momentele de intimitate, iar emiterea vasopresinului este blocată.

De ce să aștepți?
De ce deci e recomandat[ abstinența până în momentul și doar în cadrul căsătoriei monogame? În primul rând pentru că creierul adolescent nu e matur. Deciziile făcute de un creier imatur afectează procesul de maturizare al creierului și direcționarea lui spre un destin pozitiv sau negativ. În viața de intimitate relațiile frecvente de atașament urmate de întreruperea lor cauzează simțăminte de depresie. Ele afectează negativ și capacitatea creierului de a trasa o direcție morală și stabilă vieții și îl face nedisciplinat. Iar indisciplina rezultă în riscuri mai mari privind contactarea de boli transmisibile sau sarcini nedorite. Fiecare act de intimitate rezultă în atașament. Cu cât atașamentele sunt mai dese dar cu persoane diferite, cu atât mai dificil va fi realizarea unui atașament monogam permanent sau de lunga durată.
În al doilea rând, statistic vorbind, relațiile de intimitate începute înainte de vârsta de 21 de ani au o șansă mai ridicată de a nu fi permanente. Studiile făcute în SUA arată ca 44% dintre tinerii americani și 58.1% dintre tinerele americane care își încep viața sexuală la 16 ani vor avea de la cinci parteneri sexuali în sus până ajung în anii 20 ai vieții. Doar 10% dintre acești adolescenți rămân monogami. Dacă însa încep viața sexuală după 20 de ani, doar 15% dintre ei vor avea cinci parteneri sexuali sau mai mulți pe parcursul vieții, și 52% dintre ei vor duce o viață monogama permanentă. Cu cât relația monogamă e mai lungă cu atât atașamentul reciproc crește în intensitate, dând stabilitate relațiilor de familie și copiilor.
În al treilea rând impactul vieții de intimitate asupra creierului e de lungă durată, fie în sens negativ fie pozitiv. În sensul negativ rezultă în comportamente sexuale aberante, autodistructive și dăunătoare societății. Poate rezulta de asemenea în șantaj și manipulare.
În al patrulea rând indivizii care practică abstinența până la căsătorie își asigură o viață conjugală de calitate și succes. Ambii parteneri cred în abstinență și în monogamie, iar asta rezultă în relații de încredere care la rândul lor determina satisfacția în viața de intimitate.

Aspecte practice de promovare a abstinenței
McIlhaney și McKissic recomandă și măsuri concrete pentru promovarea abstinenței la adolescenți. Cum?
- Prin implicarea părinților. Fiecare părinte, spun autorii, trebuie să fie un model de abstinență pentru copiii lui. Sondajele de opinie din SUA indică faptul că tinerii au mai multă încredere în părinții lor privind normele vieții de intimitate decât în prietenii sau cunoștințele lor. Spre deosebire de generațiile trecute, părintii de astăzi beneficiază de studii și date concrete privind virtuțile abstinenței și pericolele lipsei de abstinență. Autorii recomandă ca părinții să aibe un dialog continuu și permanent cu copiii lor privind viața de intimitate. Iar explicațiile trebuie să fie clare și ferme. Printre altele, părinții sunt încurajați să discute cu fetele despre folosirea contraceptivelor, care instigă la activitate sexuala. Studiile arată că acolo unde părinții sunt implicați, rezultatele în viața copiilor lor sunt vizibile. De exemplu, adolescenții ai căror părinți exprimă dezaprobare față de viața sexuală înainte de căsătorie sunt și ei mai puțin tentați să-și înceapă viața sexuală înainte de căsătorie. Iar după căsătorie viața conjugală e calitativ superioară adolescenților neabstinenți. De asemenea ei practică monogamia.
- Abstinența se poate de asemenea promova prin ceea ce autorii numesc "renașterea spirituala" a tinerilor. Asta implică motivarea tinerilor să afirme o promisiune de a rămâne puri până la căsătorie iar după aceea să ducă o viață de fidelitate conjugală. în plus, cere și implicarea întregii comunități pentru reducerea activității sexuale a adolescenților. Autorii dau diferite exemple din comunități rurale din SUA unde în anii 80 rata abstinenței la adolescenți a crescut cu 50% prin implicarea bisericilor,și al liderilor civici și religioși.
- Alte modalități includ:
(1) formarea de relații de prietenie între tinerii care practică și afirmă abstinența;
(2) practicarea abstinenței sexuale simultan cu practicarea abstinenței față de alți factori nocivi, cum ar fi tutunul, alcoolul, drogurile, pornografia;
(3) afirmarea virtuților abstinenței în relația cu adolescenții terți care, cu toate că nu sunt copiii noștri totuși ne intră în casă;
(4) limitarea contactului fizic între adolescenți înainte de căsătorie;
(5) implicarea adolescenților în activități care declanșează emiterea de dopamină în creierul uman (o substanță chimică care și ea dă satisfacție), cum ar fi îndeletniciri academice, arta, muzica, activități atletice, munca voluntară sau filantropică, dezvoltare spirituală, sau implicarea în viața de biserică și civică.

Evoluționiștii pierd
Gândul final al autorilor este că studiile asupra creierului uman au dovedit greșite teoriile darwiniste privind sexualitatea umană. Teoria evoluționistă modernă afirmă că ființa umană a evoluat să fie predispusă spre promiscuitate. Femeile sunt predispuse să întrețină relații de intimitate cu multipli parteneri până află bărbatul cu cele mai bune gene. Iar bărbatul face la fel până când o femeie îl alege să devină tatăl copiilor ei. Rezultatele ultimelor cercetări științifice efectuate pe creierul uman însa, dovedesc tocmai opusul: am fost desemnați și creați intenționat să fim monogami pe parcursul întregii vieți. Aici e sursa fericirii pe viață. Iar cei care deviază de la această normă fundamentală a naturii suferă consecințele arătate mai sus.
Recomandăm o scurtă recenzie a acestei cârti apăruta în St Louis Dispatch în decembrie 2008.
www.colleen-campbell.com/P-D_Columns/PD081211HookUp.htm

sursa
Alianța Familiilor din România
www.alianta-familiilor.ro