Blagosloviți Maică!

Mă iertați dacă vă mai scriu așa câte ceva... deși Seminarul s-a terminat. Dar, cum ați scris, e doar începutul! Așa este!!
E o nevoie de a pune pe ”hârtia” netului gândurile... Cu siguranță aveți multe de făcut, să mă iertați! Îl rog pe Domnul să mă ajute să pun cuvintele care trebuie...

Astăzi a fost sărbătoare în sufletul meu. M-am pregătit după putere și pricepere, dar cu toată dorința, cu toată ființa, pentru că... astăzi am primit pe Domnul... astăzi a venit El să curățească întinarea. Și câtă întinare! Of, Doamne, mă cutremur și nevrednică sunt de acest dar, pentru că dacă aș conștientiza în întregime Taina părtășiei cu Domnul aș înlemni, aș înlemni, căci ,,Dumnezeiescul Trup mă îndumnezeiește și mă hrănește, îmi îndumnezeiește sufletul, și-mi hrănește minunat mintea”. Nu cred că poate fi redată în cuvinte sau explicată Taina... EA SE TRĂIEȘTE PUR ȘI SIMPLU... SE TRĂIEȘTE! Și ce este mai mare minune decât să simți că ești viu când erai mort nu puțin înainte... De aici vine puterea de a duce lupta, războiul nevăzut...

Zicea Părintele Arsenie Papacioc: ”Nu vă temeți de dracul. Păi Îl aveți pe Domnul, Îl mâncați, e în și cu voi, o aveți pe Maica Domnului, îl aveți pe Îngerul păzitor, aveți Sfinții... de ce să vă temeți? Dracul e un tolerat...”.

Am un sentiment, o nevoie imensă de a face pocăință... și mai am un dor de Domnul, că doare... dar o durere ”dulce”, pentru că am gustat o dată și am văzut că bun este Domnul. Și acum îmi e dor, dor... e ca la rugăciune: „Îndulcitu-m-ai cu dorul Tău, Hristoase, și m-ai schimbat cu Dumnezeiasca Ta dragoste”. M-a schimbat cu adevărat Domnul, pentru că îmi dau seama că nu mai pot, nu mai am cum, nu mai vreau să fiu cea de dinainte... cea care eram medic din lume... departe de El...
E o dorință de trăire permanentă cu gândul la Domnul... Prin tot ce fac Îl caut... alerg la slujbe după rânduiala din mănăstire, citesc, ascult, simt nevoia să trăiesc liturghie după Liturghie, ca să devină un stil de viață. Da, sunt în lume, dar nu mai aparțin lumii...
Am mult de lucru, știu, dar am nădejde, mare nădejde că voi reuși să mă vindec, că Domnul va sta alături... El, Singurul și Adevăratul Doctor...
Ziua a fost cu totul duhovnicească și am o ”sete și o foame”... La Schitul Darvari unde merg acum, a fost în seara aceasta priveghere pentru Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, și am simțit a doua oară mare bucurie... pentru că m-am întâlnit cu Sfântul iar! Aici la Darvari, Părinții au părticele din Sfintele Moaște. Sigur, cu durerea că Sfântul nu e la noi în țară la Neamț... dar cum va vrea Dumnezeu... Și a fost Priveghere... Eu am o maaaare dragoste pentru privegheri... mare, mare... au un parfum special... a fost și procesiune cu Sfintele Moaște, au fost scoase la închinat. Bucurie, bucurie, bucurie! Părintele Stareț a vorbit un pic și despre viața Sfântului și am aflat că a făcut Facultatea de Medicină! Nu știam, doar că a iubit asceza și rugăciunea neîncetată... Ce este cu totul remarcabil este că este Sfânt de secol XX!!!!!!!!!!!! Nevoitor în crăpăturile pustiului Hozevei, în plin secol XX... cutremurător... și cum zicea și Părintele Stareț, încă mai sunt călugări și maici români care și azi se nevoiesc acolo, și cer ajutor și îl capătă de la Sfântul. Oameni îndumnezeiți, îngeri în trup... în secolul XXI!!!!!!!!!!!!!!!... Este cum ați spus Sfinția Voastră la un moment dat: Domnul are cu fiecare un drum pe Singura Cale!
Revenind la Sfântul Ioan Iacob Românul... am mai avut o întâlnire, unică cred în viața unui om, am stat preț de o oră cu o maică pustnică care a pustnicit și la Hozeva, dar acum e undeva în Munții Neamțului. Maica, schimonahie, a venit atunci la oraș și a trecut și prin mănăstirea de metanie, Pasărea, pentru o operație la coloană, care nu s-a mai făcut, pentru că avea infecție puternică. Și a rămas să se întoarcă în pustie și să revină după ce își făcea tratamentul. Dar între timp maica s-a ”tratat” cu rugăciune și Domnul a lucrat, pentru că acum merge normal și nu mai are nimic... toate acestea sunt spre întărire ca semn că Domnul lucrează cu cei care au deschis ușa inimii lor spre a-I face loc... și cu cât ușa e mai larg deschisă, cu atât Domnul intră mai mult și lucrează.
Am făcut această paranteză pentru că atunci am avut primul contact cu Sfântul, prin cureaua de călugărie, maica avându-I cureaua în întregime. Și trăirea mea a fost cu totul deosebită, specială. Am retrăit azi, sărutând și închinându-mă Sfintelor Sale Moaște, bucuria de atunci și nu pot decât să dau Slavă Domnului pentru că lucrează, lucrează El personal, lucrează prin Sfinți... pentru că e ATÂT DE BUN... ATÂT DE BUN... Dacă am ști noi...

”Doamne, oriunde voi fi
Fă-mă treaz a te simți,
Să te simt că ești prezent
Lângă mine permanent.”

”Tu ai zidit inima mea
Să fie numai a Ta
Tu-n sufletul meu privești
Căci oricând de față ești.”

”Tu ai drept asupra mea
Inima să fie-a Ta
Ție m-am afierosit
Cu Tine să fiu unit.”
AMIN AMIN AMIN”Pe tine, Părinte, te cinstim, căci lăsând lumea și patria ta, ai luat crucea, urmând lui Hristos, și în Valea Iordanului, în peștera pustnicească, la Hozeva nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta, împreună cu îngerii se bucură, Preacuvioase Părinte Ioane, duhul tău.”