Fiind în Postul Adormirii Maicii Domnului am simțit nevoia să fac o mărturisire, sperând astfel să fiu cuiva de ajutor. Maica Domnului se roagă pentru noi neîncetat și imposibil să îi ceri ajutorul și să nu te audă.

Trebuie să recunosc că eu nu credeam în aceste minuni, dar acum când mă gândesc cât de mult m-a ajutat Maica Domnului, parcă nu pot să țin sub tăcere Dragostea Ei.

Eram fumătoare înrăită și nici prin cap nu-mi trecea că am să reușesc vreodată să scap de această patimă, de fapt nici nu credeam că e păcat să fumezi, spunând că nu fac nimănui niciun rău și consideram că o țigară nu e mai mult nici mai puțin decât o bucățică de ciocolată.

M-am spovedit și bineînțeles că am mărturisit și faptul că fumam, dar nu simțeam în suflet niciun pic de vinovăție, chiar înainte de Spovedanie fumasem o țigară.

Am primit canon să mă las de fumat și eu mi-am spus că așa ceva nu are cum să se întâmple, nu prea aveam de gând să ascult de duhovnic, de fapt nici nu aveam prea multe noțiuni, ce înseamnă canon, duhovnic și altele. A doua zi am primit Aghiazma Mare, era prima oară când nu primeam Împărtășanie. În momentul acela am simțit ca L-am pierdut pe Hristos și am plâns de nu știam cum să mă mai opresc. Voiam să-L am și pe Hristos, voiam de asemenea să nu mă lipsesc de țigară. Am căutat să văd ce înseamnă canon și mi-am dat seama că nu am nicio soluție, trebuia să mă las de fumat, dar cum? Voiam și în același timp nu voiam. Era o luptă cumplită în mine. Numai când mă gândeam la asta îmi venea să mănânc țigările nu să le mai las. Preferam să fac o mie de metanii, să spun nu știu câte rugăciuni, dar asta mi se părea imposibil. Am zis să încerc și în momentul când m-am hotărât că vreau să mă las am simțit ceva sinistru în sufletul meu, nu știu să explic dar l-am simțit pe cel rău cum se zbate. M-am speriat cumplit, nu credeam ca în mine putea să existe ceva rău și am fugit bineînțeles să mă închin. Nu aveam nicio carte de rugăciuni în casă, am găsit doar Paraclisul Maicii Domnului. În frica mea am citit acest Paraclis cu cea mai mare evlavie și cu adevărat strigam la Maica Domnului să nu mă lase. După ce am citit Paraclisul m-am liniștit și simțeam că sunt protejată și nimeni nu poate să îmi mai facă rău. Atunci mi-am dat seama că a fuma e într-adevăr păcat și m-am hotărât că oricât de greu mi-ar fi să încerc să renunț la această patimă. Nu mi-a fost ușor, dar protejată de Maica Domnului am reușit și am scăpat de această patimă. Acum trebuie să Îi dau slavă lui Dumnezeu pentru minunile pe care în fiecare zi mi le arată și, drept să spun, simt că sunt paralizată în fața Dragostei Lui. Dumnezeu pe toți ne vrea în Rai, sunt convinsă acum de aceasta. Adevărat este că Hristos bate neîncetat la ușa sufletului nostru, ușă care nu are clanță decât înăuntru, noi trebuie să deschidem această ușă și-apoi Hristos te ajută să curăți casa ta, care de fapt e Templu lui Dumnezeu.

Să o cinstim pe Maica Domnului care plânge în fiecare clipă pentru păcatele noastre! Să încercăm să fim plăcuți lui Dumnezeu, ca bucurie să se facă în cer pentru pocăința noastră.

Slava Ție, Dumnezeul nostru, slava Ție!

L.