Dragă Maică Siluana,
Să vă povestesc ce am înțeles după ce am citit mesajul dumneavoastră.
Am simțit pentru un moment dragostea pentru ceilalți, cum m-aș purta, cu câta dragoste și delicatețe, dacă nu mi s-ar declanșa mecanismele de apărare.
Am simțit o mare dragoste... pe care aș avea-o undeva, în mijlocul ființei mele?
Am mai înțeles ceva. Înainte mă gândeam cum aș mai putea iubi din nou (un bărbat), după ce am suferit atât. Îmi închipuiam că am o inimă plină de cicatrice. Acum văd altfel: inima (capacitatea de a iubi) e intactă, doar că e protejată de schemele de apărare care se declanșează ca pe pilotul automat.
Dar mi se pare mai simplu de demolat platoșa, scutul schemelor decât de vindecat o inimă cum credeam înainte (bineînțeles, că în ambele cazuri, Domnul vindecă). Oare am înțeles bine?
Uitați un articol care mie mi s-a părut interesant, poate e util și pentru celelalte fete de pe site care, ca și mine, idealizează oarecum căsătoria și speră să se căsătorească.
http://tainacasatoriei.wordpress.com/2009/08/16/casatoria-și-alternativele-posibile-pe-calea-implinirii-și-sfinteniei/#more-2220
Cu mult drag,
Daniela
Daniela mea iubită,
Da, ai înțeles bine. Foarte bine. Dar acum, important nu este doar ce înțelegi, ci și ce simți. Tu poți să crezi (gândești) că nu mai poți iubi, dar una este ce e în capul tău și alta este ce e în inima ta. De obicei, „capul”, adică rațiunea egoistă, încearcă să ne apere de durere convingându-ne fie să fugim de situațiile respective, fie să fim duri, să atacăm noi mai întâi. Dar ambele soluții sunt aducătoare de nefericire.
Acum, tu, descoperi Calea Care este chiar Domnul nostru Iisus Hristos. Cu El toate sunt noi și nu există rană pe care El să nu o poată vindeca dacă noi mergem la El și nu o ascundem sau nu căutăm „leac” în altă parte.
Mulțumesc pentru înțelepciune și ascultare, cu mare drag și încredere,
Maica Siluana