DESPRE CEEA CE-MI PLACE ȘI CEEA CE NU-MI PLACE LA MINE ÎNSĂMI
Am avut o temă de făcut... despre ceea ce-mi place la mine și ceea ce nu-mi place. Despre ceea ce-mi place la o altă persoană și ceea ce nu-mi place. Scriind mail cu concluziile trase asupra temelor am avut un gând din ăla fulgerător. E în Biblie undeva scris despre "a fi una", despre trupul bărbatului și al femeii care devin UNA... Apoi "una (sobornicească și apostolească) Biserica".
Faptul că ceva îmi place la mine și altceva nu îmi place la mine... presupune o separare, o despărțire, ruptura în mine însămi... deci nu sunt Una... sunt eu-copilul, eu adultul, eu părintele... și fiecare dintre noi trage hățurile în altă parte sau ajung să se bată chiar...
Stau și mă întreb care ar fi vindecarea acestui "conflict" sau acestei plăceri: îmi place - nu-mi place.
SĂ FIU... doar să fiu conștientă de așa cum sunt... asta sunt, dar nu ca resemnare, ci poate ca dar... dar cum ajung Să Fiu? Prin acceptare... bag în ACCEPTARE ceea ce-mi place și mai ales ceea ce nu-mi place... și ceea ce nu-mi place nu voi mai putea spune că nu-mi place pentru că ele pur și simplu VOR FI... fără părere, fără gânduri, ci doar Vedere.
Se cere o ÎMPĂCARE a ceea ce-mi place și ceea ce nu-mi place în mine, o împăcare a ceea ce-mi place în ceilalți și nu-mi place, o împăcare în partea feminină și partea masculină a omului, o împăcare între vulpiță și iepure, lup și capră, leu și căprioare, bărbați și femei, creștini și necrestini... PRIN ACCEPTARE... și ești liber să fii cum ești. Mă accept așa cum sunt, pentru că SUNT... doar SUNT. Te accept așa cum ești pentru că EȘTI și mai ales pentru că eu SUNT.
Cred că războaiele există pentru că în noi înșine este mai întâi război. Când urăsc pe cineva, războiul nu e între mine și acea persoană, ci e între un Mine și alt Mine din Mine. Și... mai cred că înainte ca cineva să îmi facă un rău.. mai întâi mi-am făcut eu însămi acel rău... S