Dragă Măicuţă, aş vrea să ştie toată lumea de pe site şi din întreaga lume, că în orice om este HRISTOS!!! 
Ooo daa!  Ştiţi? Astă seară am trecut prin centru. Şi cum orăşelul nostru este mic, lumea mă cunoaşte când fug ca un titirez... de colo colo cu actele unei asociaţii, sau când merg la scoală. Da, Măicuţă îmi e frică de oamenii pe care eu îi văd prin fereastra judecării aproapelui, dar am descoperit că sunt minunaţi... tinerii sunt minunaţi!!!
DAA!! 
Şi iată întâmplarea! Treceam pe acolo şi în centru m-a sunat o fată ca să îmi destăinuie o problemă foarte mare. Şi unul din cei care erau acolo mă deranja că nu credea că eu vorbesc la telefon... şi i-am răspuns un pic răstit că sărăcuţa fată era foarte tristă. Dar nu tare răstit, totusi paradoxal pe un ton blând. Şi apoi m-au urmărit că m-am depărtat de frică de dânşii şi la un moment dat am simţit: E în zadar, de ce să fug??? Şi s-au apropiat de mine şi m-au oprit şi au început să mă întrebe de ce sunt aşa eu mai paşnic, de unde atâta pace asupra mea (Doamne, cât de mult căutau pacea!!) Şi m-au întrebat dacă vreau să mă fac „popă” şi eu le-am răspuns: NU! (că „popă” te face Hristos, nu mă fac eu).
Atunci m-au întrebat mai multe. Şi printre întrebări era următoarea: „De ce nu mergi la discotecă?” Şi le-am răspuns: „Pentru că eu iubesc liniştea, că în linişte îmi ascult nevoile inimii mele”. Maică, se uitau la mine însetaţi, unul din ei exclama: „Ia tăceţi să vedem ce mai zice!” Următoarea întrebare: „Dar ai fost în discoteca vreodată?” Şi i-am răspuns: „Da, într-un club şi nu mi-a plăcut!” Apoi unul din ei aplecând capul şi nu mai îmi aduc aminte ce m-a întrebat foarte bine, dar suna cam aşa: „Eu nu o să pot să fiu niciodată ca tine”... iar eu i-am răspuns: „Eu văd în tine, ceea ce tu nu vezi în tine, un om minunat!! Da, eşti un om minunat!” Iar el, plin de uimire, mă întreabă: „Şi ce vezi în mine aşa minunat.....” Nu ştiu cum de n-am reuşit să îi răspund la această întrebare, dar atunci AM VĂZUT UN OM MINUNAT! Era tot ce văzusem. Erau trei în total. Eu i-am văzut minunaţi şi îi văd, căci îşi caută pacea, dar nu o găsesc în lume... daca se îndulcesc de plăcerile ei păcătoase. Mi-a venit o milă în suflet... pentru dânşii, o milă şi un dor după dânşii, acelaşi dor care îl macină pe Domnul Hristos, da acest dor este al Domnului, acest dor existent încă de la căderea primilor oameni. Lui i s-a făcut dor de noi, de aceea pe cruce a murit îmbrăţişându-ne... Am văzut o sete de alinare a suferinţei lor interioare. Doreau mângâiere şi pace. O sete adâncă de Hristos. Da, L-am văzut pe Hristos pătimind în ei, în chipul lor atât de minunat şi DULCE!!! Acum înţeleg OARECUM cum privea Domnul de pe cruce: Cu dor de mila lor.....
Da, Măicuţă, am rămas şi eu cu acest dor... şi cu o milă extraordinară, ceea ce îmi aduce aminte de Cuvântul Său: Milă voiesc şi nu jertfă!! O, Măicuţă, îmi e atât de dor... şi totuşi n-am petrecut decât câteva minute bune cu ei şi am schimbat ceva vorbe...
 
Iertaţi-mă pentru acest cuvânt LUNG, dar vreau ca toată lumea să ştie că Hristos a murit îmbrăţişându-ne din cauza iubirii şi a dorului Său după inima omului...
Cu speranţa că surzii vor auzi, că orbii vor vedea şi că Măicuţa Siluana îl va îmbrăţişa pe Domnul pentru uimirea mea....
Sărut mâinile dumneavoastră,
Cu dor şi milă,
Ionuţ