“Cine nu moare mai întâi…”
Azi noapte, pădurea – tânără, din
stejar, fuse tăiată de la brâu;
volburarea neagră a sângelui clocotea
Pământul, însetat de apă și înroșita
iarbă, abia de mai răsufla…
vaietele mamelor, rădăcini bine înfipte
în pământul acesta străbun
nu mai pridideau: și Tu, rece, impasibil –
așa credeam eu, lăsai să triumfe
necredinţa…

pădurea tăiată azi noapte, cu-a Ta voinţă
lasă din sângele, nestricat încă
să răsară mlădiţele – nouă
pădure, să slujească
Noii vieţi:
“cine nu moare mai întâi…”