Vă scriu cu bucurie multă. Am simțit un impuls să vă scriu și am zis să-l ascult. De câte ori îmi aduc aminte în ultimul timp de dumneavoastră îmi aduc aminte de o frază pe care ați rostit-o în legătură cu Dumnezeu. Era ceva de genul că avem o putere în buzunar pe care nu o folosim. Ați spus asta într-o conferință și mi-a rămas întipărită.
Măicuță, cu ceva timp în urmă Îl întrebam pe Dumnezeu: oare nu ești Tu cel care le știi pe toate de ce trebuie să te mai rog și eu să ai grijă și de unul și de altul. Mă gândeam la rugăciunea de mijlocire și nu înțelegeam cum pot eu să înduplec un Dumnezeu care le știe pe toate și face cum vrea. De câteva zile trăiesc un sentiment minunat de unitate cu toată lumea. Și acolo unde nu pot Îi cer ajutorul. Și am înțeles că prin rugăciune trimitem celuilalt gândurile noastre cele mai bune, energia noastră cea mai bună celuilalt că doar suntem făcuți după chipul și asemănarea LUI. E un sentiment plăcut și cald de iubire. Și când faci asta nu mai judeci. Mă văd în toți oamenii din jurul meu. Și e atât de bine.
Mulțumesc pentru rugăciunile pe care mi le-ați trimis. Acum știu ce mi-ați trimis. E frumos când gândul se transformă în rugăciune.
Recent l-am ascultat pe părintele Tadei care spunea că mântuirea înseamnă liniștirea minții. Am suferit un pic când am auzit asta pentru că eu am ținut mult la gândurile mele și credeam că prin asta ne raportăm la lume și la noi înșine. Și mi-am pus întrebarea:"Dacă mântuirea înseamnă liniștirea minții și la rândul ei asta înseamnă alungarea multelor gânduri, EU CU CE MAI RĂMÂN? Ce poate fi dincolo de asta?". Uite că este și ceva dincolo de asta. E Dumnezeu care nu e în buzunar, ci care este în inima mea. Am ajuns să cred că într-adevăr se poate să-L vezi pe Dumnezeu în inima ta, să-L găsești acolo. Am avut încredere în dumneavoastră și în mulți alții care au experimentat asta, mi-am zis că n-oți fi toți nebuni. Dar era totuși ca și cum ai fi privit un tablou de departe. Până la urmă și asta e normal, așa se deslușesc toate: cu ușor, ușor și cu răbdare.
Doamne ajută și numai bine!
R
Draga mea Copilă,
Mulțumesc Domnului când ce nu spun în cuvinte ajunge la urechile celor care lucrează „meșteșugul bucuriei”. E o sărbătoare pentru mine. Și când cineva se plânge, eu înțeleg ce spune și simte acela pentru că și eu am fost nedumerită când Părintele meu îmi spunea că mă va învăța tot ce nu știu, rugăciunea ”Doamne Iisuse”. Eram uluită cum ar fi posibil ca o rugăciune atât de săracă în cuvinte și învățături să mă învețe tot ce nu știu. Și nu știam nimic!
Ei, acum știu că ce-mi aduce rugăciunea este Duhul Care ne mângâie în necazuri și ne învață toate. Desigur, în măsura deschiderii noastre pentru că ne respectă libertatea și puterile specifice vârstei duhovnicești în care ne aflăm. Dar să nu uităm că toți vom ajunge la deplinătatea vârstei în Hristos de nu ne vom lepăda de El!
Cât despre liniștirea minții, ai răbdare cu tine și Domnul te va învăța și asta de va dori inima ta! Să-I pui întrebarea stând în tăcere în fața unei icoane sau la locul tău de rugăciune și să asculți răspunsul care ți se va părea tăcere la început.
Cu dragoste, recunoștință și rugăciune,
Maica Siluana