Te iubesc, Doamne! (Sesiunea 7)

Versiune tiparTrimite unui prieten

Sărut mâna, Măicuță,
Îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că a binevoit ca eu să descopăr Seminarul Iertării și să vă cunosc. Așa e! Dumnezeu lucrează prin sfinți dar și prin oameni și prin cărți...
Am învățat de la părintele Kraiopoulos cum să reacționez la suferință, ca la fiecare durere pricinuită de mine sau de ceilalți să zic: "Doamne, fii binecuvântat pentru această suferință a mea!". Să nu mă împotrivesc și să nu mă vait, să nu oftez, să nu cârtesc, să nu învinovățesc. Am înțeles că Dumnezeu îngăduie să sufăr, pentru a-mi smeri sufletul, pentru a deveni mai blândă, mai cu luare aminte la mine.
Am învățat despre adevărata pocăință. Mi-am dat seama că de cele mai multe ori am suferit și m-am tânguit nu din căință, ci pentru că mi-a fost rănit egoismul, mi-a fost pătată imaginea de sine, pentru că aveam o părere bună despre mine.
Înainte să fac avort îmi spuneam că n-am cum să rămân însărcinată, că nu o să îngăduie Dumnezeu. Mă gândeam că sunt un om bun și că toate vor veni la vremea lor, ca un dar de la Dumnezeu... Că eu merit tot ce e mai bun. Când am aflat că sunt însărcinată am suferit, m-am jelit mult și credeam că motivul suferinței mele era acel copil, pe care eu cu iubitul meu l-am zămislit. Credeam că am nevoie să scap mai repede de propriul meu copil, că atunci lucrurile vor căpăta cursul lor normal, că suferința va dispărea... Doamne, ce NEBUNIE! Acum îmi dau seama, cât de tare L-am întristat pe El, pe Dumnezeul meu, pe Cel care acum mă mângâie și-mi odihnește sufletul... Dacă El este atât de Bun cu mine acum, înseamnă că m-a iertat... Doamne, ce-am avut atunci cu Tine? De ce nu Te-am ascultat? De ce nu am vrut să-Ți ascult glasul? Doamne, ce-am avut cu acel suflețel? Doamne, Te rog, învață-mă să fac eu voia Ta și să mă spovedesc curat, să fac pocăință adevărată! Dumnezeu ne-a răbdat, a îngăduit asta, m-a lăsat pe mine să fac alegerea. Am avut de ales între iad și Rai, iar eu am ales iadul... Apoi a îngăduit suferința. Doamne, fii binecuvântat pentru toate suferințele mele! Că tot suferind eu, am ajuns în Biserica Ta, Doamne, apoi la duhovnic, apoi la Sfântul Nectarie. Și iată, acum sunt aici și fac Seminarul Iertării și maica Siluana mă povățuiește să fiu onestă și harnică și să nu-mi fie teamă! "Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu"!
Te iubesc, Doamne!
Un suflet care crede în mila lui Dumnezeu

Mare este mila lui Dumnezeu. Numai noi să ne hotărâm să alergăm la ea, și să ne lepădăm de cele ce ne fac nesimțitori și surzi la glasul Său bun și blând.
Da, de vom fi onești cu noi înșine și harnici, adică lucrători cu harul pe care-l primim prin pocăință, va dispărea de la noi frica cea rea și se va trezi cea bună: frica de a nu pierde simțirea milostivirii și iubirii lui Dumnezeu pentru noi.
Și să nu creadă cineva că un suflet care a gustat mila lui Dumnezeu mai poate deveni nesimțitor.
Mulțumesc mult pentru onestitate și hărnicie și te aștept, cu rugăciune și încredere, mai departe.

Maica Siluana

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar