Nimic nu e mai sfânt pe acest pământ,
Ca Domnul Slavei, din Cerul Său, de îngeri înconjurat,
Să coboare în peştera sufletului cea plină de păcat
Şi să aducă lumina în duhul de cel rău încătuşat.

În sufletul zbuciumat de griji şi rele,
Chinuit de boli, nevoi, păcate grele,
Vine Pruncuşorul Sfânt, cu multa lui iubire,
Ca să aducă pace, speranţă şi multă bucurie.

Nu s-a îndepărtat că peştera-i murdară.
N-a lepădat dorinţa sufletului ce îl cheamă iară,
Ci vine să restaureze omul, care de Domnul s-a pierdut.
Vine să împace cu Tatăl, sufletul căzut.

Şi-n peştera cea rece şi întunecoasă
Vine să aducă lumina şi căldura cea dumnezeiască,
Cel ce din veacuri e prorocit,
Astăzi menirea-i sfântă cu tot omul a împlinit.

Şi în fiecare din noi, mereu e un Crăciun şi-o sărbătoare,
Mereu coboară Fiul, să se nască din Fecioara iubitoare,
Pătrunde-n inima şi-n fiinţa noastră toată
Şi ne îndumnezeieşte făcând haina sufletului iar curată.