Maică, sunt deja vreo două săptămâni de când e mami la mine... știți ceva? Mami mă iubește! 
Zilnic mă mir și mă minunez și oarecum înțeleg ceva ce nu pot să exprim. O văd pe mami în mine! Îi văd reacțiile în mine, îmi văd în mine pornirile spre nefericire pe care ea le trăiește ca pe un firesc, ca pe un ”nu pot altfel”. Dar eu am aflat că se poate altfel! Am aflat, deși parcă mă sfâșie pășirea pe drumul ăsta nou, că firescul e tocmai acest altfel față de ceea ce am învățat de la mama, tata, bunicul, bunica etc etc. Am aflat că toată logica, toată grija, toate preocupările și toată nefericirea mea e falsă, e produsul minții mele despărțite de Dumnezeu! Căci cu Domnul toate sunt altfel! Cu Domnul, deși problemele continuă, neajunsurile nu dispar, viața mea continuă să aibă un sens și o bucurie pe care eu nu le știu exprima și mai ales nu le știu transmite și altora.
Maică, nu știu ce face Doamne acum, de ce îmi dă să trăiesc ceea ce trăiesc, dar încerc să rămân aici, să nu fug în crize, în deznădejde, în revoltă. Ce haos! E haos, căci nu înțeleg nimic dar parcă mă ține Cineva de mână!
Mi-e dor tare de liniște! Simt toată agitația celorlalți, le simt parcă gândurile care le dau năvală, preocupările, grijile, să nu mai zic că le aud comentariile și le primesc certurile și nu mă întrebați cum, dar e liniște. Nu e pace căci nici soțiorul meu și nici mami nu vor să primească pacea căci au de bodogănit sau de negat, dar măcar o oarecare liniște o păstrează.
Doamne, binecuvântează pe omuleții ăștia ai Tăi! Și eu îi binecuvântez și aștept să mă înveți să îi și iubesc.  
Mulțumesc Maica mea!!! Mulțumesc pentru rugăciune!!! 
Sărut mâna!
Doamne ajută!
C V