http://fastupload.rol.ro/0abc2cd344851cc42057928536b17aee.html

Canonul Înainteprăznuirii Botezului Domnului

Cântarea 1

Pe cel ce a acoperit cu valul mării oarecând pe prigonitorul tiran, apele Iordanului Îl țin și Îl acopăr acum curățind omenește a mea curățire, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Doamne Dumnezeul meu, laudă de luminare și cântare de Înainteprăznuire voi cânta Ție, Celui ce cu dumnezeiești arătări, în taină m-ai înnoit pe mine și la dumnezeiască strălucire m-ai ridicat.

Cele mai presus de lume și cele de pe pământ văzându-Te, Mântuitorule, pe Tine Cel ce ești mai înainte de veci și pe pământ de curând Te-ai arătat, s-au spăimântat și au lăudat micșorarea Ta cea mai presus de cuvânt.

Ca să umpli de slava ta toate, pe Tine însuți Te-ai deșertat până la a lua chip de rob; și acum Îți pleci capul ca un rob sub palma robului, dăruindu-mi mie înnoire și curățire.

Cântarea a 3 a

Pe Tine, Cel ce ai întemeiat pe ape tot pământul fără de ținere, făptura văzându-te cu trupul ascuns în ape, cuprinsă de multă spaimă, strigă: Nu este sfânt afară de Tine, Doamne.

Mai înainte prin prooroci ai arătat chipurile dumnezeieștii Tale arătări; iar acum pe cele ascunse cunoscute le faci, prin lucrări arătând astăzi oamenilor tainele, dându-le înnoirea nașterii celei de a doua.

Tinsu-și-a Iordanul apele, ca pe un spate, cu cutremur, ca să primească pe Ziditorul, Cel ce S-a botezat trupește și a sfințit pe toți care strigă: Nu este Sfânt afară de Tine, Doamne.

Mare ajutor spre mântuire a dat Hristos, botezul, celor ce înțeleg dumnezeiasca Lui strălucire, și care cântă cu veselie: Nu este sfânt afară de Tine, Doamne, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4 a

Venirea Ta către Botez văzând-o mai înainte Avacum, spăimântându-se a strigat: La mare mergând pe caii Tăi Mântuitorule, au tulburat ape multe.

Arătându-Te în trup Tu, pământul s-a sfințit, apele s-au binecuvântat, cerul s-a luminat, iar neamul omenesc s-a izbăvit de amara tiranie a vrăjmașului.

După dumnezeiescul cuvânt, Înaintemergătorul merge acum din pustiu la Iordan zicând: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor, chemând pe toți la dumnezeiasca mărire.

Cel ce a prefăcut de demult marea în uscat și izvoare din stâncă a izvorât, curățire de greșeli face acum în apa Iordanului, cu focul Duhului.

Cântarea a 5 a

Lumina cea neînserată a dumnezeieștii tale arătări, Hristoase, ce s-a făcut spre noi, pentru milostivire, Isaia văzând-o de noapte, a strigat: Cei luminați veniți de vă spălați cu apă dumnezeiască și cu Duh și vă curățiți lămurit și sufletul și trupul.

Înnoiești pe pământeni făcându-te un nou Adam, Ziditorule. Cu foc, cu Duh și cu apă, fără sfărâmare și fără topitoare, uimitoare naștere a doua și înnoire minunată săvârșind, cu botezul cel dumnezeiesc lucrător din nou i-ai zidit.

Prin Duh înnoiești sufletele, iar prin apă sfințești trupul cel alcătuit viu, zidind a doua oară pe om. Căci cu amândouă aduci leacuri cu folos, ca un doctor al sufletelor și al trupurilor, celui înrudit cu Tine, cu înțeleaptă purtare de grijă.

Din cea Curată ieșind, Cel ce Te-ai născut din Tatăl mai înainte de veci, la cel din cea stearpă ai venit, cerând, ca un om, botez. Dar din apă ai făcut, în chip tainic, prin Duh, Mântuitorule, Biserică mult roditoare, care mai înainte era fără de fii.

Cântarea a 6 a

Cuprins a fost de frică, dar nu s-a oprit dumnezeiescul Botezător. Că de s-a și sfiit a se apropia iarba de foc, dar auzind: lasă acum, a alergat plinind porunca, întocmai ca un rob. Și a auzit dumnezeiesc glas, de sus, mărturisind pe Fiul Cel mai înainte de veci.

Înscrisu-Te-ai, dar nu Te-ai supus rob, poruncilor Cezarului, plecându-Te. Că de Te și supui de bună voie, și plătești drajdie drahma, dar pe noi, cei vânduți de demult legii păcatului ne-ai slobozit acum, mângâiere nouă celor din robie, dându-ne și de înfiere ne-ai învrednicit.

Împărățești, dar nu lumește, Cel ce din fire ești împărat; că de Te-ai și născut din neamul lui David după trup, și ai luat scaunul împărăței lui, Mântuitorule, dar veșnică stăpânire ai, împărățind cu Tatăl Cel mai înainte de veci pururea, și în veci cu Duhul.

Stăpânitorul lumii și al celor din ape a fost numit oarecând împărat; dar este sugrumat cu a Ta curățire și surpat în mare, ca și legheonul de demult; iar zidirea mâinilor Tale, cea robită de el, Mântuitorule, de izbăvire ai învrednicit-o prin puternică mâna Ta.

Cântarea a 7 a

Negrăită minune: Cel ce a izbăvit în cuptor pe cuvioșii tineri de văpaie, își pleacă creștetul și cere botez de la rob, curățind pe cei ce strigă: Izbăvitorule, Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Despicatu-s-a în două apa Iordanului, oarecând cu cojocul, preînchipuind botezul Tău, prin care se rupe haina patimilor și îmbrăcămintea nestricăciunii singură se lucrează celor ce strigă: Izbăvitorule, Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Fericită este apa Iordanului, că întru sine primind pe Făcătorul botezându-se, s-a arătat izvor al apei celei de viață purtătoare, spre mântuirea noastră, a celor ce cântăm: Izbăvitorule, Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Dumneiasca omorâre închipuind, în chip tainic, prin cufundarea de trei ori în apă, întru botez, ne îngropăm împreună cu Hristos, împărtășindu-ne de învierea cea de a treia zi și strigând lui Hristos: bine ești cuvântat.

Unul este harul Tatălui și al Fiului și al Duhului care desăvârșește pe cei ce iubesc cu credință darul dumnezeiescului botez, primind puterea înfierii, ca să strige: Dumnezeule, bine ești cuvântat.

Cântarea a 8 a

Spăimântează-te cerule și să se clatine temeliile pământului; că iată cu apă se acoperă Cel ce de demult a stins cu apă jertfa dreptului, în chip uimitor. Pe acela tineri binecuvântați-L, preoți lăudați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Vine Hristos să dea izbăvire tuturor credincioșilor prin botez, că întru acesta curățește pe Adam; pe cel căzut înalță, pe tiranul cel ce l-a surpat îl rușinează, cerurile deschide, pe dumnezeiescul Duh Îl pogoară și dăruiește împărtășirea nestricăciunii.

Încetat-a înșelăciunea vrăjmașului; că glasul Celui ce strigă în pustiu se aude: gătiți calea Domnului și poruncește: drepte faceți toate cărările Lui. Că valea cea smerită, care este firea omenească, se înalță și muntele și dealul vrăjmașilor se smeresc.

O, daruri minunate! O, dumnezeiesc har și nespusă îngăduință! Că iată, cu apă mă curățește, cu foc mă luminează și cu dumnezeiesc Duh mă desăvârșește Făcătorul și Stăpânul, acum, în Iordan, purtând firea mea, dar fără de păcat.

Cântarea a 9 a

Nu vă tânguiți în zadar, oameni sugrumați în mrejele deznădejdii, voi cei vinovați de rele. Ci întru umilința sufletului să venim la Cel ce curățește pe toți, ca la Singurul curat, Care dă iertare prin botez.

Cu minunată nașterea Ta din Fecioară, mai înainte minunat Te-ai făcut, mai presus de fire, Cuvinte al lui Dumnezeu, dar acum Te slăvești, săvârșind în chip minunat această Taină mare, cu cinstita împărtășire, scăldătoarea de mulți fii, prin dumnezeiescul Duh.

Pământul s-a sfințit cu sfântă naștere Ta, Cuvinte, cerurile cu stelele vestind slava Ta. Iar acum, firea apelor se binecuvintează, botezându-Te Tu cu trupul, și neamul celor pământești s-a suit iarăși la starea cea dintru început.

Să se bucure tot pământul, cerul să se veselească, lumea să salte, râurile să bată din palme, izvoarele și lacurile, adâncurile și mările împreună să se bucure, că Hristos vine să curățească pe Adam și să-l mântuiască cu dumnezeiescul botez.