Moare câte puţin cine se transformă în sclavul
obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi
traiectorii; cine nu-şi schimbă existenţa; cine nu
riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbeşte cu
oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.
Moare câte puţin cine evită pasiunea, cine preferă
negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui
vârtej de emoţii, acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este
nefericit în lucrul său; cine
nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis; cine
nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare câte puţin cine nu călătoreşte; cine nu
citeşte; cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat
Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi
detestând ploaia care nu mai încetează. Moare câte puţin cine
abandonează un proiect înainte de a-l fi început; cine nu întreabă
de frică să nu se facă de râs şi cine nu răspunde chiar dacă
cunoaşte întrebarea. Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne
întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul
fapt de a respira. Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o
fericire splendidă. Totul depinde de cum o trăim... Dacă va fi să te
înfierbânţi, înfierbântă-te la soare. Dacă va fi să înşeli,
inşeală-ţi stomacul. Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie. Dacă va
fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale. Dacă va fi să furi, fură
o sărutare. Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica. Dacă va fi să simţi
foame, simte foame de iubire. Dacă va fi să doreşti să fii fericit,
doreşte-ti în fiecare zi...