Mai întâi ai nevoie să devii conștient de vocația ta de creștin. Pentru asta te rog să privești în lăuntrul tău și să vezi cât trăiești după Porunci, și cât după impulsuri și dorințe necontrolate de conștiință și voință. 
Cunoscându-ți moștenirile de la familie și neamul tău și felul în care le oferi tu Domnului spre vindecare, iertând, cerând iertare și lepădându-te de cele pentru care nu ești răspunzător, vei căpăta o conștiință mai limpede și Domnul va grăi inimii tale. 
Mânăstirea este spital duhovnicesc, dar numai pentru cel ce-și cunoaște rănile ascunse și dorește să le vindece și le oferă  liber și cu hotărâre Domnului, după rânduiala sfântă a Bisericii, lepădându-se de lume și de moștenirile ei.
Căsătoria este și ea cale de vindecare și sfințire dacă cei ce o aleg ascultă porunca Domnului de a se „lepăda de părinți” pentru a face împreună un singur trup în Hristos.  Această „lepădare” se referă la renunțarea celui ce pleacă din casa părintească, prin conștientizare și iertare, la tot răul, la toată patima, la toate „apucăturile”  distructive de care părinții nu s-au lepădat prin pocăință. 
Fără aceste lepădări, și cei ce aleg mânăstirea și cei ce aleg căsătoria, vor lua cu ei urmările căderilor părinților și strămoșilor care au trăit fără să se fi împăcat cu conștiința lor și cu Dumnezeu și viața lor va fi un iad după asemănarea celui de care încearcă să fugă plecând de acasă.  
Nu avem unde fugi de răutate pentru că lăcașul ei este în inima noastră și tot acolo vine Domnul ca să ne vindece și să ne facă liberi. Oriunde am fi, orice cale am alege, singura alegere reală este cu sau fără Dumnezeu, așa cum ni Se oferă în Biserică sau altfel, după modele rătăcite.
Alege, așadar, Omule drag, pe Cel ce te dorește întru Viața și Bucuria Lui!
Cu rugăciune și nădejde
Maica Siluana