Dragă Maică,
Reciprocitatea nu este iubirea, iar iubirea nu este reciprocitate!
Până acum nu am știut asta, deși am aflat-o de la sfinția voastră în seminariile noastre.
Totul în viața mea a stat sub semnul reciprocității. Așa am fost învățat, așa m-am îndrăgostit, așa mi-am făcut prieteni, așa l-am cunoscut pe Dumnezeu.
Acum, totul se dărâmă în mine.
Idoul se sfărâmă și mă doare pentru că nu știu cum e să iubești și să fii iubit fără recompensă.
A te lăsa în voia Lui... ce chin acum pentru sufletul meu.
Mă uit cu teamă la tot ce este în jurul meu și văd doar relații contaminate de boala mea sufletească.
Mult timp am crezut că prietenul cel mai bun este cel cu care râzi mai mult. Confundam starea de bine cu cea de iubire. De fapt, tensiunea mea teribilă interioară era atât de mare încât depindeam și depind de această descărcare. Incredibil, râsul poate fi o onanie fin mascată, iar celălalt, pretins prieten, doar o imagine care îți satiface pofta.
Unde e iubirea? Ce este ea? De ce doare atât de tare?
Acum sunt tată și copilul meu mă obligă să-l iubesc necondiționat... stau și ascult frica care clocotește în mine.
E un foc uriaș care cere să fie alimentat de aceiași iluzie a iubirii ca reciprocitate.
Sunt emoții foarte puternice acolo... emoții care mi-au control viața.
Mama mi-a spus de curând că bebeluș fiind nu suportam nici cea mai mică durere. Plângeam până mă sufocam și trebuia să mă ducă la spital.
Acum simt de parcă tot acest plâns s-a strâns în mine, s-a facut o implozie, sufletul e ca o gaură neagră. Adună tot ce e rău... iar apoi revine din neant în scenariile cele mai groaznice.
Mintea mea este cel mai tare regizor de filme horror. Trăiesc într-un coșmar a lui a fi eu însumi. Mă simt epuizat de mine însumi și fac cu greu față vieții. Mă lupt și cad, mă lupt și cad și strig la El să mă ajute.
Dar acum lucrez în a nu mai fugii, în a nu mai lupta, ci în a sta aici în iad, și să mă duc și eu acolo în gaura neagră cu El.
Mulțumesc Maică, pentru rugăciune și pentru această continuă descoperire.
Mă doare dar sunt bucuros în sinea mea de calea care se ivește.
E mult de lucru... :)
Cu dragoste și recunoștință,
MC
Dragul meu Băiat și tătic de băiat,
Acum a venit vremea să accepți să „mori de frică”, adică să mori fricii care te-a manipulat până acum. Faptul că în pragul acestei deznădejdi, iată, alegi să te oprești și să accepți hăul de care te temi știind că acolo e Domnul și că acolo vei învia din moartea în care te-a îngropat frica, e împlinirea poruncii „Opriți-vă și cunoașteți că Eu sunt Dumnezeu!”.
Acum vei cunoaște cât ești, cât suntem de neputincioși, și așa vei putea să te deschizi puterii care vine de la Domnul. Tu crezi că neputând să trăiești vei muri, Domnul spune numai dacă realizezi că fără Mine nu poți nimic, vei avea Viață.
Acum, Copilul meu drag, ceea ce știai de la mine sau din auzite în Biserică, devine realitate și practică.
Te îmbrățișez dimpreună cu soția ta și cu bebelușul vostru, cu dragoste și încrederea pe care am căpătat-o și eu experimentând viața care vine din moarte.
Cu rugăciune și încredere, și binecuvântare,
Maica Siluana