Maica mea dragă,
Vă scriu cu bucurie că tocmai am citit cuvintele lui CV, puse pe site și sunt tare, tare bucuroasă pentru ea, pentru trăirea ei.
Parcă m-am regăsit pe mine, cea care eram cu ceva vreme în urmă și vreau să confirm că așa e! Așa e și simt recunoștință pentru ea că a văzut. Mă întrebam odată cum puteți trăi recunoștința asta așa puternică pentru vizitele harului la copiii care vă scriu, că eu simțeam ceva foarte palid.
Și azi am trăit atâta recunoștință de nu vă pot explica! Poate e și iubirea și apropierea pe care le simt față de ea, dar e și recunoștința aceea care vine din recunoaștere că ceea ce trăiește e adevărat și e minunat și e cu adevărat trecerea într-o altă etapă. E ca și cum ne-am fi întâlnit dincolo de pragul acela pe care și ea, și eu l-am trecut și e bucuria întâlnirii. Slavă Ție, Doamne!
Cr
Bucurie sfântă, Omule drag!
Știi, vine o vreme în care nu mai putem crește în relația noastră cu mila lui Dumnezeu dacă rămânem singuri.
Un prim fel de a nu fi singuri dobândim atunci când ne străduim să-l iubim pe aproapele cerând har și înțelegere de la Domnul, mereu și mereu, pentru răbdare și respectând-i ritmul și chiar împotrivirile care vin din neputința firii parazitate de tiparele supraviețuirii fără Dumnezeu. Și, pe această treaptă, nu rămânem singuri nici când întrerupem legătura directă cu cel ce nu mai vrea să meargă mai departe cu noi pentru că rămâne o legătură prin rugăciune ce nu mai poate fi ruptă, chiar dacă nu mai aduce roade văzute. Și acestea sunt relații de iubire în Hristos dacă le hrănim cu rugăciune, iertare și binecuvântare.
Un al doilea fel de a nu fi singuri, accesibil chiar și micimii noastre duhovnicești, este cel pe care-l mărturisești acum și tu și care e doar lucrarea harului în noi de îndată ce ne îndurăm ca în orice așteptare să-L așteptăm doar pe Domnul!
Și El vine!
Slavă, Ție, Doamne, Cel ce ești și Cel ce vii!
Cu dragoste, rugăciune și recunoștință,
Maica Siluana