• Doamne, zilele astea am înţeles, încă o dată, că toţi cei pe care i-am întâlnit în viaţa mea, alături de cei care m-au compus genetic, fac parte din mine şi că, aşa cum au fost trăirile şi percepţiile pe care le-am avut cu ei, aşa sunt reacţiile, gândurile şi sentimentele mele de acum. Ei se află în subconştientul şi inconştientul meu şi îmi dictează automatismele de acum. Am înţeles, Doamne, că, numai după ce voi face pace cu toată această lume interioară îmi va fi bine, nu mă va mai durea şi voi putea avea reacţii sănătoase. Alături de ei, port în mine, imaginile locurilor prin care am trecut şi am trăit, animalele, emoţiile şi sentimentele pe care le-am trăit - atât eu cât şi cei care fac parte din genele mele. Eu, cea de acum, sunt toate acestea la un loc. Ele sunt raiul sau iadul din mine. Doamne, unele pot să le conştientizez, altele nu, altele le-am uitat, iar altele fac parte din ADN-ul meu şi nu-mi dau seamă de ele decât după ce reacţionez în vreun fel de care nu mă credeam în stare sau pe care nu-l pot stăpâni. Nu cred că am puterea să lupt singură cu ele. Nu pot, Doamne, fără Tine. Ajuta-mă, Doamne. Ajuta-mă, Tu.
• De asemenea, am înţeles că, ceea ce mi se întâmplă ziua se sedimentează noaptea în subconştientul meu şi devine materie primă pentru ceea ce voi fi eu a doua zi. De aceea e bine că, o dată pe zi, să conştientizez ceea ce trăiesc şi să le aşez în mintea mea corect pentru ca ele să ajungă în subconştientul meu curate şi drepte şi să reprezinte adevăruri pentru reacţiile mele următoare. Acum am înţeles că un rol important îl au şi rugăciunile, o dată pentru că prin ele îmi creez starea şi timpul necesare înţelegerii corecte a evenimentelor şi apoi, pentru că eu Te-am ales pe Tine, Doamne, ca sprijin al devenirii mele şi că am convingerea că e o putere exterioară care mă ajută şi fără Tine, Doamne, mă simt absolut neputincioasă. Mulţumesc, Doamne, că eşti cu mine şi că m-ai ales să fiu cu Tine.

Sărut mâna, Maica mea bună.
Cu bucurie, cu dor şi cu recunoştinţă,
Simeona-Florentina