Doamne al meu,
am aflat că pentru mine TU ai luat chipul meu...
şi pe al meu... ceea ce înseamnă că ştii
înseamnă că ştii tot chinul meu de a Te căuta, a Te scormoni, de a Te scoate din delicateţea şi mângâierea uşoară pe care mi-o dai
şi pe care o resping bolnavă fiind de semnele venirii Tale, de dovadă că mă iei de mâna,
bolnavă fiind de duritatea cu care m-am învăţat, pe care o folosesc şi pe care o aştept şi de la Tine
fiindcă numai pe aceea o recunosc.

Pentru mine ai luat chipul meu
Cunoscandu-mi Doamne răceală pe care o detest, trăind cu sârg însă în ea
Blocandu-mă de toţi şi de mine
cea care îndrăzneşte acum către Tine
şi care vrea într-un colţişor de inima să creadă că tot concertul asta de afară
este bucuria Ta împărtăşită către mine
şi care, odată ajunsă aici,
un pic aş vrea să ştim numai noi doi asta
Chiar dacă o rană mă cheamă s-o adâncesc
risipind darurile Tale şi făcând o coada de păun, în faţa celorlalţi,
cu înţelesurile Tale...

Pentru mine Tu ai luat chipul meu
cunoscandu-mi boala de a fi cineva fără Tine
pe altarul căreia îmi pun toată viaţa mea
minţind, urând, prefacandu-mă, schimonosindu-mă, trădând, neluand în seamă, orbecăind, surzind mereu
la Cuvântul Tău Care stă acolo
şi-mi spune că eşti
Că mă aştepţi oricând
doar să mă îndur să Te aleg
şi să renunţ la mine
la durerea unei singurătăţi
pe care o simt demult şi greu
în care nu mai vreau să aud nici un cuvânt,
ci e o nevoie disperată de Tine aici şi acum
că să reuşesc să-mi scot privirea din golul care parcă mă absoarbe
şi s-o ridic spre Tine!
Tu, Care ai luat chipul meu pentru mine
cunoşti singurătatea asta,
greul de a nu o mai alege
greul de a nu o mai crede
atunci când plec din acest aici şi acum al nostru
şi când, cu privirea goală de orice licărire de înţeles,
citesc aceste rânduri şi nu înţeleg de ce m-au durut
şi mă întreb, de ce, mai bine, nu-mi văd de treaba?!

Doamne al meu, Tu care ai luat chipul meu pentru mine
auzi ruga mea
şi adu-mi aminte mereu
în orbirea, surzenia, nesimţirea mea
adu-mi aminte suav, din când în când
să mă întreb în răstimpuri:
şi totuşi, ce-a fost asta?...
Întreabă-mă blând
Căci de fapt, la asta răspund
Din duritatea, frică, mânia
care mă fac să uit de mine, de Tine
Cel Care ai luat chipul meu pentru mine!