„Cel ce respinge criticile cele îndreptățite sau neîndreptățite își respinge propria mântuire. Oricine dobândește capacitatea de a-și vedea propria păcătoșenie vede nu păcatele individuale, ci completa deformare a sufletului său care neîncetat primește orice manifestare a răului și încă mai mult decât atât vede că înseși propriile fapte bune sunt îmbibate cu otrava păcatului. Când omul vede limpede toate acestea și ca atare se convinge după o mie de întâmplări neplăcute că el nu-și poate vindeca lepra sufletului cu propriile puteri, atunci se va smeri cu sinceritate, va înceta să-i mai judece pe alții și nu se va mai simți jignit atunci când simțămintele sale sunt rănite. Și la alții vede doar aceeași natură căzută pe care o observă în sine și-i compătimește pe prieteni apropiați la necaz. Atunci va înceta să-i laude pe unii și să-i ignore pe alții.”