"Iubirea este cea care ţine acest pământ legat de cer." (Radu Cârneci)

Sunt atât de albaştri norii,
de parcă a nins în cer,
pe bulevarde,
oamenii îşi poartă gulerele ridicate
şi mâinile vineţii-n buzunare
 
Căci pe Pământ e doar ger.
 
Nici măcar ninsoarea
nu o avem în comun cu îngerii.
Trebuie să se scuture
în fiecare iarnă, de ea,
ca să mai fie loc pe aripi
şi pentru rugăciunile noastre,
ca să fie undeva mai frig,
 
Decât în noi...
 
Nici norii nu ne leagă de cer,
avem prea multe pietre
între degete şi expirăm prea tare
încât i-am împrăştia,
de-ar fi pe lângă vuietul nostru.
Nori pe Pământ,
imaginează-ţi,
oamenii ar merge desculţi,
cine ar lovi cu un nor?
Şi-ar ninge de sub fostele zambile,
dar cu norii
nu poţi arunca în râu,
nici nu-i poţi strânge între degete,
 
De aceea, noi avem pietre.
 
De pe bulevardele uniforme
se văd mai sus
norii albaştri cum ning în cer
că prea nu-i nicio pasăre şi-s reci
harfele smerite.
Pe bulevardele uniforme, oamenii,
cu gulerele ridicate, s-ar mira de ninsoare
de nu ar fi decembrie...
 
Nu ne-ar mai lega nimic de cer.