Aseară, obosită într-ale mele, am tot repezit-o pe S.
La culcare, îi spun:
- S, îmi cer iertare că nu am avut mai multă rbdare cu tine în seara asta, te-am repezit, certat. Îmi pare rău, mama trebuie să îi ceară lui Dumnezeu răbdare și putere.
- Mama, dar te-am iertat, zice bucuroasă.
- S, dar tu cum poți să ierți așa repede și ușor?
- Cu dragoste. Ca un „lac de împlinire”?
- Ce-i ăla? (Am crezut ca nu am înțeles bine.)
- Lac de împlinire, zice iarăși.
- Dar unde ai auzit asta? Folosiți la grădiniță cuvintele astea?
- Nu, mama, am auzit în seara asta la colindul pe care mi l-ai pus.
- Dar tu ce crezi că înseamnă „lac de împlinire”?
- Lac - e un loc cu apă multă și rățuște, împlinire e când ai dorințe și ți se împlinesc...