O memorie îndepărtată a bătut la ușa inimii mele,
eu dormeam într-un somn adânc al nesimțirii.
O voce din adâncul sufletului meu urla cu lacrimi ca de sânge:
Trezește-te că ai să mori în ape reci întunecate!
Un frig ca gheața am simțit și m-am trezit din amorțire cu ochii în lacrimi de argint
Cu voce stinsă în suspine
Și mă întrebam în gândul meu: Oare unde mă voi duce ca să nu mai pierd lumina ce am pierdut mai demult?