Doamne ajută, Măicuță, și Domnul să ne ajute pe toți! Sunt într-o situatie foarte gravă! Sunt fată și aș dori să mărturisesc o problemă de care vreau să scap.
De când sunt foarte micuță am început să practic păcatul malahiei, fără să știu ce este sau că este un păcat și nefiind conștientă de gravitatea situației. Cu timpul, s-a transformat în obișnuință și nu am mai putut să o părăsesc. Dacă decid să nu mai săvârșesc acest păcat și mă pocăiesc și îmi pare rău pentru păcatele mele, oare Dumnezeu mă va ierta? Sunt extrem de descurajată de versetul din Biblie care spune că malahienii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu!
Vă rog frumos să îmi răspundeți la întrebare! Vă mulțumesc!
Doamne ajută, Copila mea dragă!
Da, Dumnezeu te iartă în chiar clipa în care nu doar urăști păcatul, ci și încetezi să-l mai faci. Poți să faci asta, ai nevoie doar de conștientizarea fricii sănătoase care e în adâncul inimii tale. De frice de a nu pierde Împărăția lui Dumnezeu ai nevoie, nu de descurajare. Descurajarea ar însemna că într-un fel ți-ar plăcea să intre în rai și malahienii. Dar iată că nu se poate. De ce? E rău Dumnezeu? Nu, ci e rea starea sufletului care face acest păcat și în astfel de stări sufletești nu ne putem bucura de rai, de iubirea lui Dumnezeu, chiar dacă iubirea vine peste noi.
Așa că, te rog frumos, Copila mea, jertfește plăcerea, ușurarea, descărcarea pe care le cauți prin această deprindere distructivă și alege Viața. Fă mătănii, strigă la Dumnezeu, privește-ți trupul în oglindă și realizează că menirea lui e să devină Templu al Duhului Sfânt și nu...ce face din el păcatul.
Vei birui, Copila mea! Astăzi pui începutul bun. Fii binecuvântată! Bineînțeles, să te spovedești des și cu durere.
Maica Siluana