Răscolind eu prin fișierele mele mai vechi, am dat de un colind în limba latină pe care l-am compus eu cu mulți ani în urmă pe când colaboram la un forum romanum pe internet. Găsind acest colind, m-am gândit să vi-l împărtășesc și vouă, cu gândul că vă aduc un zâmbet pe buze în acest Crăciun care se anunță mai trist fără obișnuitele colinde. Colindul e compus și în acrostih pe care l-am marcat cu bold. Deși este ușor de înțeles pe românește, am dat și o traducere românească, dar sună mult mai bine în limba latină.

In Nativitate Mysterio Novum poema in Acrostichum:
Ascende, cor meum, coeli navi ac arce

Sanctus Sanctus Sanctus Domine

Anemula gaudet blandula.
Sensibile gratia Tua
Charismae luminis plenaque
Efulge luce margaritae.
Nunquam cessabit
Dulcedine infudere pervagulam –
Estne anima mea tanta beata?

Consede Lumen corde meo,
Oculum eius cura !
Regale Sacerdotium Tuum abundans,

Mirabile converte a peccato
Eumdem abyssum invocans.
Utinam amabilis gratia Tua dum cano
Mecum permaneat !

Cantabile voces angelicae,
Olim in coelis peralta sedentes,
Ecce nunc in terris orbis
Lacrimis Aevi superbi,
Iram divinam revertentes,

Nuntiunt Tua mysteria.
Arcane gloriaque Te Deum perpetua
Vi in excelsis magnificatur.
In quiete, magna splendore

Arcana Arcanorum procedens –
Cavete, velate duabus alae facies, Seraphim!!! –,
Aeternale Lumen Justitiae Solis
Resplendit coelorum angelis.
Celeste Gratia Plena
Et Stella Maris mirantem
Sublime resplendit sol aeternalem.

Acrostihul: Suie-te, inima mea, la cer cu corabia și arca

Suflețelul meu blânduț se bucură
În chip simțitor harul Tău
Plin de lumina harismelor Tale
Fulgeră cu lumină de mărgăritar.
Niciodată nu va înceta
Să se reverse dulce în sufletul vag -
Oare nu este sufletul meu atât de fericit?
Sălășluiește, Lumină, în inima mea
Vindecă-i ochiul!
Tu, Cel ce regește ești îmbelșugat în preoția Ta
În chip minunat întoarce-ne de la păcat
Adânc pe adânc chemând
O, de-ar rămâne cu mine cât cânt
harul Tău iubitor!
Melodios, glasuri de îngeri
Odinioară șezând în ceruri întru cele preaînalte
Iată acum în marginile lumii
Cu lacrimile Evului trufaș
întorcând mânia divină
Vestesc Tainele Tale.
Și în taină, cu veșnică slavă,
Un Te Deum este preamărit cu putere
întru cele de sus.
În liniște, cu mare splendoare
Ieșind din Sfânta Sfintelor nepătrunsă -
Păziți-vă, acoperiți-vă cu cele două aripi fețele Serafimi!-
Lumina veșnică a soarelui dreptății
strălucește îngerilor din ceruri
Când cerește, Cea plină de har
și Steaua Mării
sublim strălucește pe veșnicul soare
Care Se miră.