Dar mereu și mereu avem nevoie să nu uităm că fără Domnul nu putem face nimic.

Să luăm aminte, avem aici două realități: prima, noi nu putem face, a doua, prezența și puterea Domnului! Mulți nu înțeleg ce să facă omul când nu poate să facă ceva anume… Această facere în neputință este partea omului și este numită de Sfinții Părinți nevoință sau asceză... Așadar, nu ne putem vindeca fără nevoință, fără asceză. Iar începutul nevoinței este pocăința, după cum ne-a învățat Însuși Domnul.

Calea de aur a vindecării este pocăința.