M-am lăsat în mâna lui Dumnezeu pentru că am vrut să văd, să cunosc ce este aceea pronia lui Dumnezeu. Am citit că există
pronie divină și că aceasta este purtarea de grijă a lui Dumnezeu dar nu o cunoșteam. Atunci mi-am zis: “să te văd acum!”. Și mă rugam și mă lăsam în toate în mâna lui Dumnezeu ca și când eram sigură că asta e voia Domnului… Când făceam câte-o boacănă nu mă supăram, nu mă îngrijoram, ci ziceam: “acum să te văd pe Tine, Doamne, ce faci?”, și mă rugam. Era uimitor ce soluții avea Domnul și cât de potrivite erau pentru mine…