Numai de ziua ta a fost frumos, în rest zile mohorâte, cenușii.

De ziua ta a fost soare și pițigoi care sporovăiau în copaci și iarbă verde, verde și mult drag.

Toată lumea a venit cu drag și mă bucur că ai ales să ne îmbrățișezi așa, cu soare și pițigoi. Și tăcere dulce.

Ne-am rugat toți pentru tine și un murmur de voci se unea într-o singură voce, adâncă, tremurată, ca un vuiet de cutremur.

Și se cutremura pământul în rugăciune, către cer. Se vedea sufletul prin fisurile lui, cum obișnuiai să zici.

Când ți-am trimis mail cu lucrarea mea mi-ai scris să continui să lucrez, chiar dacă nu-mi răspunzi.

Dar eu, uneori, când e soare și văd pițigoi prin copaci, mă gândesc că mă îmbrățișezi in rugăciune.

Și continui să lucrez, să-mi răstorn mintea care așa greu se urnește.

Pune umărul rugăciunii tale, Maică, la răsturnarea mea spre Domnul!