Binecuvântaţi Măicuţă!
Doar două mesaje am citit, şi două răspunsuri ale sfinţiei voastre, şi deja mi-au dat lacrimile. Habar n-am cine sunteţi, nu v-am văzut niciodată, dar sufletul meu chinuit vă iubeşte în Domnul! Săracii oameni! Ce minunat este El întru sfinţii Lui şi în cei care se roagă!
Măicuţă dragă, Dumnezeu să vă dea sănătate şi putere de rugăciune, ca aşa să ne mântuiască şi pe noi păcătoşii.
Mărturisesc, cu durere, dar şi cu toată sinceritatea, şi vă rog din suflet să mă iertaţi dacă puteţi, mărturisesc că nu-mi plac maicile, nu ştiu de unde-mi vine asta. O, Doamne, iartă-mă! Şi iertaţi-mă, dacă puteţi, cu sufletul în genunchi vă rog. Întotdeauna mi s-au părut diferite de părinţi, şi mai răutăcioase. Şi sufletul meu păcătos nu pricepe asta! Iertaţi-mă! Iertaţi-mă sfinţia voastră, şi toţi cei din cinul vostru cel cu chip îngeresc să mă poată ierta, şi să priceapă mintea mea cea săracă.
Binecuvântaţi şi iertaţi-mă!
A
Draga mea dragă
Nu sunt supărată pe tine pentru că, într-un fel, ai dreptate! Aşa este! Suntem mai rele decât părinţii călugări! Şi mă întreb şi eu de ce, Doamne? Şi parcă întrezăresc un răspuns: e mai grea misiunea noastră, a maicilor, a femeilor în general, decât cea a bărbatului: noi trebuie să-i naştem în tandreţe şi să-i creştem în iubire pe cei pe care ni-i trimite Domnul pe Cale. E mai uşor să propovăduieşti Cuvântul, să pui Sămânţa Adevărului şi să îngrijeşti un ucenic, decât să-l naşti, născându-te mai întâi pe tine! Şi această naştere a noastră este, de cele mai multe ori, mai grea pentru că avem mai multe şi mai grele răni, avem de iertat celor care ne-au adus pe lume şi ne-au crescut, decât bărbaţii!
Apoi, la omul căzut, deşi sunt la fel de ucigătoare, e mai bicisnică invidia femeiască, decât rivalitatea bărbătească! Şi aceste neputinţe pătimaşe se vindecă greu, tare greu şi într-o parte şi în cealaltă!
Dar mila Domnului e mare şi noi în ea nădăjduim!
Cu dragoste şi înţelegere,
M. Siluana