Mă gândesc că unii oameni există doar pentru a suferi, mă gândesc că sunt persoane care trăiesc 100 de ani iar altele se sting încă din pântecele aşa-ziselor mame. Mă gândesc că răul devine mai mare în fiecare zi, de parcă el ar fi unica forţă care guvernează. Mă gândesc că există părinţi care îşi cresc copiii pentru ca la bătrâneţe să fie daţi uitării, dacă nu chiar batjocoriţi. Mă gândesc că suntem un popor creştin, dar există oamenii care mor de frig la colţ de stradă şi nu se uită nimeni la ei. Mă gândesc că unii au aşa de mulţi bani încât nu mai au ce face cu ei, iar alţii caută prin gunoaie un colţ de pâine uscată. Mă gândesc că avem aşa de multe cărţi în care putem să-L găsim pe Dumnezeu dar, totuşi, parcă suntem aşa de departe de El.
Dar cel mai mult mă gândesc la faptul că toate acestea sunt îngăduite de Dumnezeu. Nu pot să nu mă gândesc cum de poate Dumnezeu accepta aşa de multe. Mă gândesc că nu aş putea fi niciodată Dumnezeu, chiar dacă mi-ar da El această ocazie, pentru că ar trebui să sufăr prea mult văzând starea atât de decăzută a oamenilor. Mă gândesc că eu, cel atât de păcătos, vorbesc despre Dumnezeu, dar nu-L cunosc pe El şi nu-L iubesc, căci dacă L-aş iubi n-aş mai cădea în păcat aşa cum o fac acum. Mă gândesc că acum doresc să mă împac cu Dumnezeirea, dar de mâine mă întorc iarăşi la vechile patimi atât de mult înrădăcinate în mine. Mă gândesc că în fiecare clipă moare câte un om, dar trăiesc de parcă nu aş muri niciodată. Mă gândesc că într-un final paharul răutăţilor mele se va umple şi atunci va veni judecata cea dreaptă a Domnului şi nu voi putea da răspuns pentru nimic din cele făcute de mine. Mă gândesc că Iisus Hristos a murit pentru mine, iar eu Îl răstignesc în fiecare zi.

Mă gândesc că aş putea fi o persoană mai bună, dar rămân în continuare egoist. Mă gândesc că în vremuri liniştite laud pe Domnul pentru ca în necaz să-L hulesc.

Mă gândesc că sunt atât de păcătos, dar totuşi Dumnezeu mă iubeşte. Oare de ce? Ce are El de câştigat prin iubirea Lui pentru mine? Cine sunt eu pentru ca însuşi Dumnezeu să fi murit pentru mine? Mă gândesc că Dumnezeu aşteaptă aşa de multe de la mine, iar eu îi ofer atât de puţin.

Dănuţ