Vreau să vă spun că eu nu vreau să am copii. Oare de ce? Pentru că nu mă simt pregătită, pentru că nu simt iubire în căsnicia pe care o duc, pentru că apar complicaţii atunci când nu există armonie în cămin...
Viaţa mea depinde de alegerile pe care le fac. Precizez că nu am făcut avort şi nici nu voi face, e singurul lucru din viaţă de care sunt sigură. Mă refer la avort provocat... Însă deşi am stabilit cu soţul să avem un copil peste 1,5 - 2 ani, acum parcă nu mai vreau deloc. Şi? Cu ce te alegi dacă ai copii? E o mare responsabilitate, te bucuri de ei, dar şi suferi, de multe ori copiii nu-şi iubesc aşa cum trebuie părinţii, nu le aduc satisfacţii, o iau pe diverse drumuri, îi fac mereu să fie îngrijoraţi. E greu de comunicat cu un copil, cu un adolescent, pentru că se ştie că au stări când de bucurie, când de tristeţe inexplicabilă. Trebuie să ai atâta răbdare şi să ştii şi multă psihologie, căci dacă îi spui o anumită frază poate fii interpretă etc. E ca şi cum îţi dă cineva ceva de care să ai grijă, să-i dai tot ce trebuie. Dar nu ai garanţia, în ciuda educaţiei bune pe care i-ai dat-o, că o să te iubească cu adevărat şi că se va zbate să ducă o viaţă bună.
Chiar... Dumnezeu are garanţia că noi Îl vom iubi înainte de a ne aduce pe lume? De ce a mai făcut această alegere, când mulţi oameni nu-L iubesc şi El vede asta? Nu pot înţelege!
Cineva
Dragă Cineva
Înţeleg ce spui şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că părinţii mei nu au ajuns la felul tău de a gândi înainte de venirea mea pe lume! Pentru mine, după ani şi ani de chin şi căutare, viaţa e un dar minunat care merită preţuit şi trăit din plin.
Înţeleg ce spui, om drag şi dacă n-aş crede în Dumnezeu şi în lucrarea Lui mântuitoare în Sfânta lui Biserică, chiar aş fi de acord cu tine! Dar eu, personal, am trăit prea multe minuni ale unor imposibile ieşiri din condiţia cuiva care nu voia să-L iubească pe Dumnezeu şi nici lumea Lui, ca să nu te rog acum să nu uiţi: nu suntem singuri pe lume! Cu noi e Dumnezeu şi Acest Dumnezeu ne iubeşte şi ne caută în orice condiţii ne-am fi născut sau am fi crescut!
Acest Dumnezeu te iubeşte şi-ţi respectă libertatea şi te înţelege, dar te şi aşteaptă ca să trăieşti mai aproape de El şi de voia Lui cea sfântă.
Nu, Dumnezeu nu are nici o garanţie că noi Îl vom iubi! El ştie numai că ne va iubi în veci, orice răspuns i-am da noi la iubirea Lui! El ne creează liberi şi ne respectă libertatea, care e darul cel mai de preţ al omului! E mare taina aceasta! Mare şi greu de înţeles cu o minte redusă la raţiune şi interes imediat. Dacă am accepta să ne alipim de Dumnezeu cu voinţa noastră şi să trăim cu El şi în voia Lui, altfel am gândi şi trăi! Noi, om drag, am ales să trăim departe de Dumnezeu! Noi nu-L cunoaştem şi n-am şti nimic despre ce ar însemna această cunoaştere dacă nu am avea sfinţi şi nu am crede în ei şi nu am fi în comuniune cu ei! Slavă Domnului că ne îndurăm măcar să credem în Dumnezeu după sfânta Lui Învăţătură şi Rânduială ca să putem nădăjdui, cu mila Lui, să trăim măcar fericirea celor ce au crezut fără să fi văzut!
Cu dragoste şi binecuvântare,
M. Siluana