Acatist pentru cei adormiți

Condacul 1
Cela ce cu iconomia Ta cea nepătrunsă ai pregătit pacea spre binele cel veşnic, hotărând tuturor vremea şi felul sfârşitului, iartă, Doamne păcatele celor din veac adormiţi, primeşte-i în locaşurile Luminii şi Bucuriei şi le deschide Braţele Tale părinteşti. Auzi-ne pe noi, Milostive, cei ce le facem pomenirea şi cântăm: Tatăl nostru, iubirea cea negrăită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi... (Pomelnicul cu numele celor adormiți)

Icosul 1
Pe Adam cel căzut şi pe tot neamul izbăvindu-l din pierzarea cea veşnică, ai trimis în lume, Doamne, pe Fiul Tău, răsarindu-ne viaţa veşnica prin Crucea şi Învierea Lui. Spre mila Ta nădajduind, asteptăm Împărăţia cea nestricăcioasă, a slavei Tale șă cerem împărtăşirea cu Domnul pentru cei adormiţi şi ne rugăm Ție:
Tatăl nostru, fă ca să uite ei toate scârbele şi întristările pământeşti,
Tatăl nostru, veseleşte sufletele celor chinuiţi în valurile vieţii lumești,
Tatăl nostru, mângâie-i pe ei la sânul Tău, precum îşi mângâie mama copiii,
Tatăl nostru, zi către dânșii: „Vi se iartă vouă păcatele voastre”
Tatăl nostru, primeşte-i în limanul cel fericit şi liniştit,
Tatăl nostru, deschide-le cămările Sfinţilor și ale Îngerilor,
Tatăl nostru, pe părinţii şi fraţii noştri cei adormiţi învredniceşte-i veşnicelor Tale bunătăţi,
Tatăl nostru, iubirea cea negrăită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi... (Pomelnicul cu numele celor adormiți)

Condacul al 2-lea
Cuviosul Macarie fiind luminat de strălucirea Celui Preaînalt, a auzit glas de la tigva unui preot păgânesc: „Când vă rugaţi voi, creştinii, pentru cei ce se chinuiesc în iad, au bucurie şi păgânii, e minunată puterea rugăciunilor creştineşti! Cele de dedesubt prin aceasta se luminează și împreună cu cei credincioşi se mângâie și cei necredincioși”. De aceea, pentru toată lumea să cântăm: Aliluia.

Icosul al 2-lea
Ne aducem aminte de cuvântul lui Isaac Sirul, care ne spune: „Inima care iubeşte și pe oameni, şi pe dobitoace, se roagă totdeauna cu lacrimi pentru toată zidirea ca să se păstreze și să se curăţească”. Deci, şi noi cu îndrăznire cerem de la Dumnezeu ajutor pentru toți cei din veac adormiţi, zicând unele ca acestea:
Tatăl nostru, uşurează întristarea părinţilor pentru pierderea fiilor,
Tatăl nostru, cei ce nu te-au cunoscut pe pământ, să te cunoască măcar în cer,
Tatăl nostru, miluieşte-i pe toţi cei ce au fost îngropaţi fără rugăciune,
Tatăl nostru, primeşte-i în locaşurile Tale pe cei ce năprasnic au murit din scârbe sau din bucurie,
Tatăl nostru, dăruiește-le tuturor celor ce mor, pacea şi odihna Sfinţilor,
Tatăl nostru, pentru rugăciunile celor ce au pătimit fără vină, iartă-i pe cei păcătoşi,
Tatăl nostru, celor adormiţi uşurează-le întristarea cu nădejdea întâlnirii în Sionul cel ceresc,
Tatăl nostru, iubirea cea negrăită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi... (Pomelnicul cu numele celor adormiți)

Condacul al 3-lea
Vinovaţi suntem de necazurile lumii şi de suferinţele copiilor nevinovați şi de suferinţele făpturilor necuvântătoare; fiindcă prin căderea omului s-a distrus fericirea şi frumuseţea făpturii. Numai Tu, Doamne, Cel mai Mare dintre suferinzii nevinovaţi, Tu singur ai puterea a ierta tuturor. Deci, iartă, Doamne, şi dăruiește iar lumii fericirea cea de demult, ca şi cei adormiţi dimpreună cu cei vii să afle Pacea Ta strigând: Aliluia.

Icosul al 3-lea
Lumină lină, Răscumpărătorul lumii, auzit-am oftarea Ta pe cruce pentru dușmanii Tăi: „Părinte, iartă-le lor!”. Deci, în numele iertării tuturor, îndrăznim şi noi a ne ruga Tatălui pentru veşnica odihnă a dușmanilor Tăi şi ai noştri.
Tatăl nostru, iartă celor ce au vărsat sânge nevinovat și pe lacrimile aproapelui și-au zidit bunăstarea,
Tatăl nostru, nu judeca pe cei ce ne-au gonit cu clevetirea şi cu răutatea,
Tatăl nostru, răsplăteşte-i cu milostivire pe toţi cei asupriţi de noi,
Tatăl nostru, mângâie-i pe toți cei ce din neștiință au fost întristați de noi,
Tatăl nostru, primește această rugăciune pentru ei drept taină a împăcării,
Tatăl nostru, rupe zapisul păcatelor părinţilor şi fraţilor noştri răposaţi,
Tatăl nostru, iubirea cea negrăită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi... (Pomelnicul cu numele celor adormiți)

Condacul al 4-lea
Mântuieşte, Doamne, pe cei ce s-au sfârşit în suferinţe grele, prin ucidere, îngropare de vii, mistuire, pe cei omorâți de grindină, de ger sauprin cădere de la înălţime. Deci, pentru întristarea sufletului lor, bucuria Ta cea veşnică dăruiește-le-o, ca vremea lor de suferinţă binecuvântată să fie ca o răscumpăre pentru care îți cântăm: Aliluia.

Icosul al 4-lea
Dăruişte, Doamne, tuturor celor cărora le-ai luat viaţa din fragedă tinereţe, tuturor celor cărora le-ai dat cununa de spini a suferinței, tuturor celor ce n-au cunoscut fericirea pământească, razele nesfârșitei Tale Iubiri dincolo de mormânt, iar noi îți strigăm:
Tatăl nostru, răsplăteşte-i cu îndulcirea duhului Tău pe cei ce au murit sub greutățile ostenelilor,
Tatăl nostru, primeşte-i în cămările raiului pe adormiţii prunci şi pe fecioare,
Tatăl nostru, învredniceşte-i veseliei la Cina Fiului Tău,
Tatăl nostru, odihneşte-i pe toți cei singuratici, orfani şi sărmani, pentru care nu are cine să se roage,
Tatăl nostru, șterge păcatele lor cu razele calde ale atotiertării Tale,
Tatăl nostru, dăruieşte robilor Tăi mai înainte adormiți, părinţi şi fraţi ai noştri, haina albă a biruinţei,
Tatăl nostru, iubirea cea negrăită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi... (Pomelnicul cu numele celor adormiți)

Condacul al 5-lea
Ai dăruit, Doamne, neamului omenesc moartea, ca cel de pe urma mijloc de înţelegere şi de pocăinţă și la fulgerarea ei se descoperă deşertăciunea pământească, pornirile trupului se liniştesc, mintea cea semeaţă se smereşte, dreptatea cea veşnică se descoperă. Deci, şi păcătoşii cei îndărătnici în necredinţă, când sunt pe patul de moarte, mărturisind cum că este Dumnezeu, cer veşnic îndurarea Ta strigând: Aliluia.

Icosul al 5-lea
Doamne, Părinte a toată îndurarea, Tu ziua cu soarele o luminezi, Tu pământul cu roduri îl îndulcești, Tu lumea cu frumuseţea o veselești, precum pe prieteni aşa şi pe vrăjmaşii Tăi; noi credem că şi dincolo de mormânt, în veşnicie, îndurarea Ta cea nesfârşită le-o dăruiești, miluind chiar şi pe păcătoşii cei cu totul lepădaţi, pentru rugăciunile noastre, de aceea ne rugăm Ție:
Tatăl nostru, ne întristăm pentru hulitorii de sfinţenie şi cei fără de lege,
Tatăl nostru, fă să fie şi asupra lor voia Ta cea de mântuire,
Tatăl nostru, fie-ţi milă de cei răniţi cu necredinţa cea pierzătoare,
Tatăl nostru, iartă-i pe cei ce s-au sfârşit fără de pocăinţă,
Tatăl nostru, mântuieşte-i pe cei ce s-au pierdut în păcate grele şi întunecate,
Tatăl nostru, fă ca să se stingă flacăra necredinţei în marea bunătăţii Tale,
Tatăl nostru, Biruitorul iadului, izbăveşte de osândirea în iad pe părinţii şi fraţii noştri cei mutaţi din lume,
Tatăl nostru, iubirea cea negrăită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi... (Pomelnicul cu numele celor adormiți)

Condacul al 6-lea
E grozav întunericul sulfetului depărtat de Dumnezeu, înfricoșat de conştiinţă şi de scrâşnirea dinţilor, chiunuit de focul cel nestins şi de viermele cel neadormit. Mă cutremur gândind că aceea va fi şi soarta mea, deci, eu pentru mine însumi mă rog şi pentru cei ce suferă în iad, ca să se pogoare peste ei rouă cu racoare, cântând cântarea lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 6-lea
Unde era să răsară Lumina Ta, Hristoase Dumnezeule, dacă nu peste cei ce şedeau întru întuneric şi în umbra morţii? De aceea Te şi pomenesc sufletele celor din iad. Pogoară-Te din nou în cele mai de jos ale pământului şi scoate întru bucurie pe cei ce s-au despărţit de Tine cu păcatele, însă de Tine nu s-au lepădat. Deci, în numele Fiului şi al Duhului Sfânt, ne rugăm Tatalui:
Tatăl nostru, miluiește-i pe fiii Tăi cei ce se chinuiesc,
Tatăl nostru, grele le sunt păcatele lor, dar îndurarea Ta este mare,
Tatăl nostru, Tu ai trimis pe Fiul Tău ca să mântuiască pe cei păcătoşi,
Tatăl nostru, cercetează suferința amară a sufletelor care s-au departat de la Tine,
Tatăl nostru, miluieşte pe cei ce au prigonit Adevărul din neştiinţă,
Tatăl nostru, dragostea Ta să le fie nu foc, ci răcoare din rai,
Tatăl nostru, iubirea cea negrăită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi... (Pomelnicul cu numele celor adormiți)

Condacul al 7-lea
Voind Tu, Doamne, să-i ajuți pe cei morţi, le-ai îngăduit ca în vis și prin vedenie să se arate celor vii pentru a-I îndemna la rugăciune, ca, pomenind cu dragoste pe cei adormiţi, să facem în amintirea lor fapte de milostenie. Și, cu credință nevoindu-ne, lui Dumnezeu, cu deplină nădejde să-I strigăm: Aliluia.

Icosul al 7-lea
Biserica lui Hristos înalţă rugăciuni pentru cei adormiţi și în toată lumea în fiecare zi, la orice ceas, peste tot pământul păcatele lumii se curăţesc cu sângele cel curăţitor al Mielului lui Dumnezeu, sufletele celor adormiţi se ridică din moarte la viaţă. De pe pământ la cer puterea rugăciunilor de la altarul Domnului ca o bună mireasmă se ridică cântând:
Tatăl nostru, fie ca mijlocirea Bisericii pentru cei morţi să le facă scară spre cer,
Tatăl nostru, îndură-Te de ei pentru solirea Preasfintei Fecioare şi a tuturor sfinţilor,
Tatăl nostru, curăţeşte-i pe cei pentru credincioşii care strigă către Tine, ziua şi noaptea,
Tatăl nostru, pentru nerăutatea pruncilor, iartă-i pe părinţii lor,
Tatăl nostru, pentru lacrimile maicilor, răscumpără păcatele fiilor lor,
Tatăl nostru, primeşte milosteniile şi rugăciunile noastre ca împlinire la faptele lor bune,
Tatăl nostru, să fie sângele Fiului Tău, izvor de viaţă pentru cei cărora le facem pomenirea,
Tatăl nostru, iubirea cea negrăită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi... (Pomelnicul cu numele celor adormiți)

Condacul al 8-lea
Lumea întreagă se înfăţişează ca un sfânt mormânt obştesc, pretutindenea se află țărâna fraţilor şi al părinţilor noştri, zidiţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, căci toți rudenie a lui Adam suntem. Tu, Doamne, singurul Care fără de trădare ne-ai iubit, iartă-i pe toţi cei ce au răposat de la începutul lumii până în ceasul acesta, ca dragostei Tale de oameni să-i cântăm: Aliluia.

Icosul al 8-lea
Vine ziua vaiului ca un cuptor arzător, ziua cea mare şi înfricoşată, judecata cea de pe urmă, descoperi-se-vor cele ascunse ale oamenilor şi se va deschide cartea cunoştinţei. „Împăcaţi-vă cu Dumnezeu”, strigă Pavel Apostolul, mai înainte de acea înfricoșată zi. Ajută, Doamne, şi cu lacrimile celor vii împlineşte lipsurile celor morţi, când îți strigăm:
Tatăl nostru, sunetul trâmbiței să le fie și lor și nouă vestire de bună mântuire
Tatăl nostru, în ceasul judecăţii, învredniceşte-i pe ei şi pe noi de miluirea Ta cea aducătoare de bucurie mare,
Tatăl nostru, încununează-i cu slavă pe cei ce au suferit pentru tine şi pentru aproapele,
Tatăl nostru, daruieşte odihna Ta celor curăţiţi prin necazul scârbelor pământeşti,
Tatăl nostru, Cela ce ştii numele tuturor, pomeneşte-i pe cei ce în cinul călugăresc sau în cel mirenesc au dorit mântuirea,
Tatăl nostru, primeşte-i pe păstorii cei cucernici împreună cu fiii lor duhovniceşti,
Tatăl nostru, să-L întâmpinăm noi, robii Tăi, pe Mirele Hristos cu făclii aprinse,
Tatăl nostru, iubirea cea negrăită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi... (Pomelnicul cu numele celor adormiți)

Condacul al 9-lea
Nu pierdeţi timpul care trece cu grăbire, ci binecuvântați fiecare ceas, fiecare clipă, ce tot mai mult de mormânt ne apropie; noile întristări, noua albire a părului, slăbirea puterilor sunt vestitori ai lumii de dincolo, sunt mărturii ale stricăciunii pământeşti, căci toate trecătoare se arată. Se apropie fericirea cea veşnică, unde nu sunt nici lacrimi, nici suspine, ci numai cântare de bucurie: Aliluia.

Icosul al 9-lea
Precum toamna copacii se despoaie de frunze, aşa şi viaţa noastră pământească merge spre cădere cu fiecare an, cu fiecare lună, floarea tinereţii se vestejeşte, făclia bucuriilor se stinge, batrâneţea cea stingheră se apropie, prietenii mor, cei de aproape se depărtează. Voi, cei ce eraţi cândva tineri, plini de bucurie şi de fericire, unde sunteţi acum? Trupurile voastre putrezesc acum în morminte fără glas, iar sufletele voastre sunt în mâna Domnului. De aceea, Îi strigăm:
Tatăl nostru, îngrijirea pentru lumea cea de dincolo de mormânt ne cheamă la rugăciune,
Tatăl nostru, luminează cu soare frumos şi încălzeşte locaşurile celor adormiţi,
Tatăl nostru, şterge pentru totdeauna vremea despărţirii dintre noi,
Tatăl nostru, învredniceşte-ne de bucuria întâlnirii cu ei în ceruri,
Tatăl nostru, fă ca toți să fim una cu tine,
Tatăl nostru, dăruiește celor răposaţi curăţia pruncilor şi bunătatea de suflet a celor tineri,
Tatăl nostru, fă ca viaţa lor cea veşnică să le fie luminată sărbătoare a Paştilor,
Tatăl nostru, iubirea cea negrăită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi... (Pomelnicul cu numele celor adormiți)

Condacul al 10-lea
La mormintele rudelor noastre ne curg lacrimi ca picăturile de ploaie, cu nădejde ne rugăm și cu credință strigăm: Adevereşte-ne, Doamne, cum că i-ai iertat pe toţi, arată cum că îi primeşti în locaşurile bucuriei, descoperă în taină sufletului nostru Lumina Ta ca să-Ți cântăm: Aliluia.

Icosul al 10-lea
Îmi îndrept privirea în depărtare, spre calea vieţii trecute şi văd o mulţime dintre cei care au răposat din prima zi şi până acum, binefăcători ai mei, şi cu îndatorată dragoste Îți strig unele ca acestea:
Tatăl nostru, miluieşte-i pe toţi cei ce mi-au dorit şi mi-au facut mie bine,
Tatăl nostru, învredniceşte-i măririi Tale pe părinţii, pe fraţii noştri şi pe cei de aproape ai noștri,
Tatăl nostru, mântuieşte pe cei ce mi-au binevestit mie cuvântul Tău,
Tatăl nostru, preamăreşte-i în faţa îngerilor pe cei ce m-au învăţat să Te iubesc,
Tatăl nostru, dăruieşte-le bucurie celor ce m-au povăţuit cu pilda vieţii lor sfinte,
Tatăl nostru, îndulceşte-i cu tainica mană pe cei ce m-au ajutat în zile grele.
Tatăl nostru, Împărăţia Ta sfârşit nu are, fă ca să intre cei adormiţi întru bucuria Ta veșnică,
Tatăl nostru, iubirea cea negrăită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi... (Pomelnicul cu numele celor adormiți)

Condacul al 11-lea
Unde-ţi este, moarte, boldul, unde-ţi este biruința, unde-ți este întunecarea şi frica cea mai dinainte? Căci de acum înainte tu eşti cea dorită, tu ne împreunezi nedespărţit cu Dumnezeu, tu eşti o mare odihnă, tu eşti marea zi a sâmbetei! Apostolul strigă: „Doresc să mor ca să fiu împreună cu Hristos”, drept aceea, privind la moarte ca la o minunată aşteptare şi viaţă, strigăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 11-lea
Învia-vor morţii şi se vor scula cei din morminte şi se vor bucura toți cei de pe pământ, fiindcă atunci se vor scula cu trupuri duhovniceşti preamărite, nestricăcioase, luminoase, auzind cuvântul Domnului: „Îmbracaţi-vă în bine, acoperiţi-vă cu piele, sculaţi-vă din cărunteţea vremilor trecute, căci sunteţi răscumpăraţi cu Sângele Fiului lui Dumnezeu, prin moartea Lui sunteţi înviaţi, s-a revărsat peste voi lumina Învierii” și noi toți Îți cântăm:
Tatăl nostru, bunătatea Ta le-ai descoperit-o zi cu zi,
Tatăl nostru, descoperă-le acum tot adâncul desăvârşirii Tale,
Tatăl nostru, Tu le-ai descoperit lumina soarelui şi luna cea liniştită,
Tatăl nostru, fă să vadă acum şi slava îngerilor care sunt pară de foc,
Tatăl nostru, Tu i-ai îndulcit cu frumuseţea răsăritului şi a apusului de soare, deci fă să vadă şi ei lumina veşnicei Tale Dumnezeiri,
Tatăl nostru, fă ca tot sufletul să fie luminat ca steaua dimineţii şi luceafărul zorilor,
Tatăl nostru, iubirea cea negrăită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi... (Pomelnicul cu numele celor adormiți)

Condacul al 12-lea
„Carnea şi sângele nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu”. Câtă vreme petrecem în trup, suntem despărţiţi de Hristos. Dacă nu murim, nu putem învia pentru veşnicie, căci se cade ca trupul acesta stricăcios să se îmbrace întru nestricăciune; şi muritorul să se lumineze cu nemurirea. Și astfel, în strălucirea zilei celei neînserate să cântăm neîncetat: Aliluia.

Icosul al 12-lea
Aşteptăm bucuria întâlnirii cu Domnul, aşteptăm razele luminoasei învieri, aşteptăm scularea din morminte a celor apropiaţi nouă, şi îmbrăcarea celor morţi cu slavă vie, prin schimbarea la față a întregii făpturi, ca întru cântare și biruință să-I strigăm Ziditorului acestea:
Tatăl nostru, Tu ai zidit lumea spre biruinţa bucuriei şi binelui,
Tatăl nostru, ridică-ne pe noi din adâncul păcatului la sfinţenie,
Tatăl nostru, dăruieşte celor răposaţi să împărăţească împreună cu Tine în veșnicie,
Tatăl nostru, fă să le fie lor Domnul Hristos lumină pururea strălucită,
Tatăl nostru, dă-ne şi nouă împreună cu ei să prăznuim pururea Paştile nestricăciunii,
Tatăl nostru, nu te despărţi de robii Tăi până la sfârşit,
Tatăl nostru, iubirea cea negrăită, odihneşte sufletele adormiţilor robilor Tăi... (Pomelnicul cu numele celor adormiți)

Condacul al 13-lea
O! Preaîndurate Părinte, cela ce eşti fără de început, şi voieşti ca toţi să se mântuiască; Cel ce ai trimis la cei pierduţi pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru şi peste ei ai revărsat Duhul cel de viaţă dătător, miluieşte, iartă şi mângâie și mântuieşte pe rudeniile noastre şi pe toţi cei din veac adormiţi. Cu solirile Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților Tăi cercetează-ne pe noi, ca împreună cu cei din veac răposați să-Ți cântăm Ţie, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, cântarea fără de sfârșit: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori, apoi zicem Icosul 1 și Condacul 1.)

Rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu pentru cei adormiți

O, Preasfântă Doamnă, de Dumnezeu Născătoare, către tine, Preacurată, năzuim. Tu eşti cetate tare şi mijlocitoarea şi acoperământul tuturor celor ce aleargă la tine cu credinţă şi nădejde, ceea ce eşti preabinecuvântată. Rugămu-te, ascultă rugăciunea nevrednicilor robilor tăi şi soleşte întotdeauna pentru adormiţii robii tăi.

Tu pururea mijloceşti pentru cei ce te cinstesc pe tine cu dreaptă credinţă şi care aleargă sub Acoperământul tău şi ți se roagă cu căldură pentru cei bolnavi, năpăstuiţi şi întristaţi. Însă mijlocirea ta şi rugăciunea ne este şi mai trebuincioasă după moartea noastră.

După Dumnezeu la tine una avem nădejde tare, căci nimeni din cei ce se roagă ţie nu iese de la tine fără ajutor, ci primește bucurie, mângâiere şi îndulcire.

Preasfântă Doamnă, Născătoare de Dumnezeu, roagă pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru să dăruiască celor adormiţi iertare şi lăsarea păcatelor; roagă-te, Născătoare de Dumnezeu, căci mult poate rugăciunea Maicii spre bunăvoirea Stăpânului, fiindcă Domnul primeşte de la tine tot cuvântul pentru iertarea lor.

Așadar, Preasfântă Maică a lui Dumnezeu, primeşte ale noastre rugăciuni ce le aducem ţie din toată inima şi din tot sufletul nostru pentru sufletele adormiţilor robilor tăi (numele celor adormiți). Te rugăm Stăpână, să le ajuti cu îndrăznirea cea de Maică ce o ai către Domnul, ceea ce eşti plină de dar. Ajută-le să se îndrepteze înaintea Celui ce şade pe tronul Slavei, ca să nu fie ruşinaţi în faţa îngerilor şi a tuturor Sfinţilor, în faţa lumii cea de sus şi a celor de jos.

O, Preasfântă Doamnă, Împărăteasă şi Stăpână, tu eşti scara care duci la cer pe cei de pe pământ. Tu eşti deschiderea uşilor raiului şi ţie slavă îţi înălţăm şi Tatălui şi Dumnezeului nostru în vecii vecilor: Amin!

Rugăciune

Donează pentru construcția Mănăstirii și a Centrului

Donează o singură dată

Donează lunar