Tristețea este ”facă-se voia mea!”. Asta este. Și, la urma urmei, de ce oare Dumnezeu n-o fi vrând să facă voia mea? Pentru că El face atâtea pentru
mine! De ce s-o fi împotrivind să facă voia mea? Dacă aș pricepe asta, poate că mi-ar fi mai ușor să renunț...
De ce? Pentru că voia mea e rea, voia mea e îndreptată împotriva mea. Voia mea îmi face rău. Dacă eu vreau să bag degetul în priză, mama nu are cum
să mă lase, pentru că voi muri. Mama mă iubește și vrea să mă țină în viață și să se bucure de mine. Nu vrea să mă lase acolo.
Cam așa e cu voia noastră, vrem să băgăm degetul în priză.